Bayern sau Borussia, dar mai degrabă supremaţia bunei gestiuni economice

Finala Ligii Campionilor, care a opus, în miticul stadion Wembley, echipele germane Bayern Munchen şi Borussia Dortmund, deopotrivă elogiate, n-a marcat, cum s-a spus, doar noua supremaţie a fotbalului german în Europa, ci şi pe aceea a bunei gestiuni economice a cluburilor germane, în faţa celor spaniole, engleze, franceze sau italiene. Într-un moment de prelungită criză financiară în Europa, când semnele de revenire sunt extrem de timide, îndeosebi la nivelul zonei euro, cluburile germane rămân „sănătoase financiar” şi, mai mult, 14 din cele 18 cluburi din prima divizie au înregistrat în 2011-2012, pentru prima dată în istoria lor, împreună, venituri de peste 2 miliarde euro, închizând anul pe un profit de 55 milioane euro. În zece ani, cifrele afacerilor din liga germană de fotbal (DFL) s-ar putea dubla. Şi prognoza nu e deloc hazardată. Mai departe. Iată ce declară secretarul general al DFL, Christian Seifert, pentru săptămânalul francez „Le Point”: „Cerem cluburilor noastre, la începutul campionatului, să prezinte bilanţul lor, dar şi auditul instituţiilor serioase, precum KPMG sau Deloitte, pentru a vedea dacă au suficienţi bani pentru finanţarea sezonului”. Preşedintele lui Bayern Munchen, fostul internaţional german şi deţinător în două rânduri al Balonului de Aur, Karl Heinz Rummenigge, referindu-se la modelul economic al clubului său, declara: „Depăşim pentru prima dată borna de 400 milioane euro venituri anuale. De 16 ani, clubul nostru este excedentar. Profitul nu este destinat acţionarilor, ci refinanţării şi investiţiilor pe piaţa transferurilor, precum Javi Martinez (40 milioane euro, un record pentru club), vara trecută, sau Mario Gotze (37 milioane euro, acum). De la inaugurarea stadionului Allianz Arena (71.000 de spectatori), în urmă cu opt ani, a arătat complet la fiecare meci. Încasările din bilete în anul trecut s-au ridicat la 129 milioane euro. Stăruim pe calitatea serviciilor”. De altfel, media superterilor prezenţi la meciurile din Bundesliga rămâne cea mai ridicată de pe continent şi dacă numeroase cluburi subestimează importanţa relaţiei cu suporterii, nu este cazul la clubul german. Ce mai are modelul german insolit? Cluburile nu pot fi controlate de acţionari străini majoritari, din cauza regulii că 50% plus 1 din voturi aparţin membrilor clubului. Este o măsură care garantează independenţa şi prezervă certitudinea unei nederapaj financiar. Controlate de asociaţii săi, spre deosebire de cluburi controlate de investitori qatar-ieni, ruşi sau americani, cu bilete ieftine pentru suporteri – preţul unui tichet nu depăşeşte 21 de euro, faţă de 26 euro în Ligue, 37 de euro în Serie A, sau 43 de euro în Premier Ligue – cluburile din Bundesliga atrag, în medie, 45.116 spectatori pe meci. Drepturile din televiziune, începând cu 2013-2014, vor fi de 560 milioane euro, faţă de Serie A, unde se duc la 840 milioane euro, şi de Premier Ligue, unde ajung la 5 miliarde euro. În fine, Bayern (FCV) este primul club din Bundesliga care a recrutat specialişti în marketing. Campioana Germaniei contează pe 26 de sponsori, de la Deutsche Telekom, care şi-a sporit contribuţia de la 20 la 24 milioane euro pe an, la Lufthansa şi Samsung, care participă cu aporturi de 2-5 milioane euro pe an, şi Audi, care deţinea în 2009 9,1% din capitalul echipei, contra unui vărsământ de 90 milioane euro. Ar mai fi în discuţie şi faptul că masa salarială la bavarezi nu reprezintă decât 48% din venituri, faţă de 107% la Manchester City şi 145% la Real Zaragoza. Multiplă deţinătoare a Ligii Campionilor, Bayern plăteşte cu 10 milioane euro, pe an, doar 3 jucători: Franck Ribery, Bastian Schweinsteiger şi Philipp Lahm. Faţă de 31 de milioane euro primiţi de Lionel Messi, este de discutat. Dar asta nu i-a împiedicat pe bavarezi să administreze 7 goluri Barcelonei, pentru a obţine tichetul pentru Wembley. Preocuparea pentru creşterea talentelor rămâne constantă şi în ultimii 10 ani s-au investit peste 700 milioane euro în centrele de formare, de unde, atât Bayern, cât şi Borussia, şi-au extras „pepitele” numite Thomas Muller sau Mario Gotze, deşi îl putem adăuga şi pe Marco Reus. Dacă la toate acestea mai spunem că inclusiv cancelarul Germaniei, Angela Merkel, suporter constant al fotbalului german, rămâne interesată de sănătatea financiară a cluburilor din Bundesliga, imaginea unei seriozităţi şi responsabilităţi depline, nu imposibil de imitat, se impune. (Surse: „Le Monde”, „Le Point”, „L’Equipe”)