Povestea de viaţă a doamnei Elvira… 100 de ani

1
456

          Într-un apartament micuţ, situat în Centrul Craiovei, tapetat cu fotografii de familie şi cu multe tablouri, Elvira Mustăcilă, cunoscută de mai toţi ca “Alta Ama” sau “Miti” este în toiul pregătirilor. Duminică, 3 ianuarie, aşteaptă invitaţi…De fapt, în fiecare an, imediat după Revelion, casa îi este plină de rude şi miroase peste tot la cozonaci şi sarmale. Dar acum, mai mult ca niciodată, aceştia au un motiv temeinic să petreacă: “Alta Ama” împlineşte 100 de ani, o vârstă frumoasă la care puţini speră să ajungă. Povestea incredibilă a doamnei Elvira Mustăcilă este o poveste de viaţă şi o lecţie predată nouă, cu tact şi generozitate, generaţiilor mai tinere.

De-a lungul celor 100 de ani de viaţă,  Elvira Mustăcilă a trecut prin multe încercări. S-a născut la 3 ianuarie 1921, pe un ger năpraznic, în comuna Gura Padinii, în judeţul Olt, era cea de-a doua fetiţă a familiei Stănescu, iar tatăl îşi dorea un băiat, aşa ca toţi taţii, dar nu a fost să fie… După Elvira, au mai urmat două fete, iar tata s-a împăcat cu ideea că va fi tată pentru patru fete. Surorile se înţelegeau foarte bine, numai că la un moment dat, familia este lovită de o nenorocire, sora mai mică moare la 16 ani, o boală necruţătoare o desparte definitiv de surorile ei. Însă, ceea ce nu te dărâmă, te face mai puternic. Cam aşa a fost şi cu familia Stănescu. După acest eveniment tragic, cele trei surori rămase s-au apropiat şi mai mult, iar atunci când Elvira s-a hotărât să plece de acasă ca să studieze asistenţa medicală la Caracal, aceasta a fost susţinută de toţi membrii familiei.

Îşi găseşte iubirea la Caracal…61 de ani de căsătorie

        Celelalte două surori au rămas la Gura Padinii şi şi-au făcut propriile familii. Sora cea mică, Paulina, se căsătoreşte şi face doi copii, o fată pe nume Liliana şi un băiat, Paulică. Elvira îşi întâlneşte iubirea vieţii la Caracal, un tânăr jurist urmează să-i fie alături la bine şi la rău, timp de 61 de ani. În 1948 începe povestea de dragoste dintre Elvira şi Valerie. “Nu ne-am certat niciodată, nu ne-am jignit niciodată, viaţa noastră a fost o poveste, o poveste foarte frumoasă, dar ca orice poveste are şi un final, iar finalul nu a fost unul ca în filme. Valerie a murit în 2009, iar eu l-am plâns în fiecare zi, îl plâng şi astăzi. În primii ani, m-am dus dimineaţă de dimineaţă, la cimitir şi nu e foarte aproape, mergeam pe jos până la Cimitirul Ungureni, acolo este cavoul familiei. Mai târziu am avut un accident, am căzut şi de câţiva ani nu mai ies afară din casă, stau pe balcon atunci când vreau să iau puţin aer”, a povestit sărbătorita, cu lacrimi în ochi.

Căsătoriile a sute de cupluri, oficiate de Valerie

        Valerie s-a născut toamna, în comuna Vârciorova, în judeţul Mehedinţi, a fost veteran de război, iar soţia îi aprecia harul povestirii când acesta își amintea de pe front. În 1976, familia Mustăcilă se mută la Craiova. Iar Valerie, sufletul pereche al doamnei Elvira devine ofiţerul stării civile din Craiova. Sute de cupluri au avut parte de vorbele frumoase şi sfaturile utile, transmise de domnul Valerie Mustăcilă. Tinerilor căsătoriţi le povestea din secretul căsniciei lui cu Elvira şi le ura casă de piatră şi dragoste. În 1983 s-a pensionat, iar cei doi şi-au dedicat tot timpul pentru ei, pentru sufletul lor. “Ne-am dorit tot timpul un copil, dar Dumnezeu ştie cel mai bine ce face. Am avut copii în preajma noastră. Liliana, fata surorii Paulina a devenit fata noastră. Ne-am completat timpul cu plimbări, cu vizite la rude, cu spectacole şi cu lecturi. Ne mai contraziceam câteodată pe probleme de politică, dar el ceda primul…”, a spus doamna Elvira, luând-o de mână pe fiica adoptivă.

Uşa i se deschide zilnic…

      Liliana, fiica de suflet, s-a născut la Gura Padinii, dar s-a căsătorit la Craiova, cu domnul Nelu, un om de calitate, harnic şi devotat familiei, cu care a făcut două fete, Claudia şi Camelia, care au devenit nepoatele familiei Mustăcilă. La rândul lor, nepoatele i-au dăruit Elvirei Mustăcilă, doi strănepoţi : Lavinia şi Răzvan. “Când se strâng toţi la masă, nu îmi ajung scaunele. E bine că am avut şi strănepoţi, în fiecare zi, unul îmi deschide uşa. Vin şi mă vizitează şi nepoţii, soţii nepoatelor, Dan şi Jony, doi băieţi extraordinari, militari de carieră, care atunci când se întâlneau cu Valerie al meu, la un pahar de vin,  vorbeau doar despre armată. Nu m-am simţit singură niciodată, poate că dacă aveam proprii copii nu aveam parte de atâta dragoste şi atenţie cât am avut de la Liliana şi familia ei”, mărturiseşte cu satisfacţie Elvira, la cei 100 de ani.

Secretul longevităţii…mâncarea sănătoasă

       Moartea soţului a devastat-o pe Elvira. Şi surorile au murit una după alta. Iar dispariţia lui Valerie a făcut-o să reflecteze profund asupra vieţii şi morţii. De câţiva ani, doamna Elvira vede oraşul de sus, de pe balcon, face cu mâna la cunoscuţi şi vecinii sunt liniştiti că doamna Elvira trăieşte. Când vorbim totuşi de secretul longevităţii, “Alta Ama” cum îi spun nepoţii spune că nu a fost o persoană scutită de suferinţă. A avut câteva operaţii, este cardiacă şi face tratament de inimă de câteva decenii, dar crede în Dumnezeu şi mai ales în dragoste. A mâncat tot timpul sănătos, este adepta mâncărurilor făcute în casă, a legumelor şi fructelor proaspete şi îi ceartă pe strănepoţi când vorbesc de fast food-uri. A fost o gospodină desăvârşită, toate rudele şi toţi vecinii au gustat de-a lungul anilor din bunătăţile făcute de ea. “În fiecare an, mai puţin anul acesta, când se ridică mai greu din pat, ne chema şi ne dădea plasa cu sarmale, cozonac şi câte o sticlă de vin sau de bere pentru bărbaţi. Nu a trecut nicio zi onomastică, a niciunuia din familie, în care să nu fim chemaţi la “Miti” – n.r cum îi mai zice nepoata- şi să nu ne dea bani, sume simbolice ca să ne cumpărăm ceva, să avem amintire… ”, povesteşte emoţionată nepoata Claudia, nepoata cea mică.

“Alta Ama”, străbunica cu suflet de aur

        Dacă nepoatele îi spun “Miti”, strănepoţii îi spun “Alta Ama”…De unde îi vine acest nume ?. Razvan, strănepotul preferat al doamnei Elvira era tare poznaş când era mic. Nu putea să pronunţe mamaie sau Liliana şi atunci bunicii Liliana i-a zis “Ama”. Întrebat fiind de alţi musafiri, dacă Liliana este “Ama” atunci cine este străbunica Elvira, Răzvan, extrem de inspirat a spus simpul….: ”Alta Ama”. Şi de atunci, cunoscuţii i-au spus “Alta Ama”. Doamna Elvira Mustăcilă marchează un secol de viaţă, dar nu orice viaţă, ci o viaţă frumoasă, plină de dragoste, a fost mereu înconjurată de oameni care au iubit-o şi respectat-o, a avut parte de momente pline de sensibilitate, iar chipul domniei sale, astăzi, brăzdat de riduri, spun povestea unui om gingaş, plin de bunătate, care oferă o lecţie de viaţă tuturor care vor să prindă 100 de ani….

Copiii, nepoţii, strănepoţii şi toţi cei care au cunoscut-o şi o cunosc pe doamna Elvira Mustăcilă, îi urează astăzi, un călduros: LA MULŢI ANI !

1 COMENTARIU

Comments are closed.