Coşmar alb-albastru

0
51

Universitatea Craiova – FCSB 2-5

Au marcat: Larie – autogol 66, Kelic 72 / Gnohere 1, Teixeira 34, Fl. Tănase 62, Kelic – autogol 70. Fl. Coman 82.

Severin, stadion: „Municipal”, spectatori: 11.000.

Universitatea Craiova: Calancea 3 – Datkovic 4 (58 Dimitrov) 4, Kelic 4, Tiago Ferreira 4 – Martic 3, Screciu 3 (83 Briceag), Mateiu 5, Bancu 4 – Gustavo 3, Mitriţă 3 (63 Burlacu) 6, Băluţă – cpt 5. Antrenor: Devis Mangia.

FCSB: Niţă 6 – Enache 7, Bălaşa 7, Larie 6, Momcilovic 8  – Ov. Popescu 7, Nedelcu 7 (76 Pintilii) 6 – Teixeira 8, Budescu 8 (73 Fl. Coman) 8, Tănase – cpt. 9 – Gnohere 8 (52 Alibec) 8. Antrenor: Nicolae Dică.

Arbitru: Istvan Kovacs (Carei) 7.

Un meci de tristă amintire pentru olteni, duminică seara la Severin, Ştiinţa fiind umilită de rivala FCSB prin joc şi rezultat

La Severin s-a produs una dintre înfrângerile istorice ale Craiovei. Una dintre ruşinile memorabile, întrecută numai de partidele în care Ştiinţa se preda în faţa rivalei. De la înfrângerile din 2006, imediat după promovare, 0-3 cu Steaua şi 0-4 cu Dinamo, Craiova nu a mai fost „subordonată” într-o asemenea manieră într-un derby. Au mai fost eşecuri drastice cu Steaua de-a lungul timpului, dar niciodată speranţele nu erau aceleaşi, iar partidele nu se anunţau la fel echilibrate precum aceasta, înaintea căreia echipele erau la egalitate de puncte şi câştigătoarea devenea lider. A fost un 0-4 în 1964, dar Ştiinţa se afla la meciul de debut în Liga I, un 1-5 în 1987, dar întâlneam atunci campioana Europei, un 0-5 în 2004, dar era sezonul în care retrogradam în premieră din primul eşalon, un 0-3 în 2006, însă abia repromovasem. În sfârşit, a fost un 0-3 în primăvară, dar era ultimul meci al sezonului şi eram cu gândul mai mult la returul semifinalei cu FC Voluntari. Actuala echipă intră cu acest rezultat în istoria „catastrofelor” în derby-uri.

FCSB nici măcar nu marcase la Ovidiu şi Voluntari

Nu există scuza diferenţei de buget sau de lot, situaţia era aceeaşi şi în precedentele deplasări din campionat ale trupei lui Dică, încheiate 0-1 la Viitorul şi 0-0 la Voluntari. Nimeni nu spune că alb-albaştrii ar trebui să se lase de fotbal după un astfel de meci, există şanse de revanşă, dar din atitudinea lor din teren şi de la final vedem că nu au orgoliul necesar, nu posedă acea ambiţie specifică oltenilor de a face face meciuri mari cu rivalele, indiferent de context. Poate că actuala generaţie a uitat sau nu s-a racordat la feeling-ul  fanilor Ştiinţei, pentru care un succes într-un derby este echivalent cu un trofeu. Dar, dacă ne uităm pe banca tehnică, nici nu prea are cine să le insufle acest spirit. Craiova nu se mândreşte neapărat cu vitrina de trofee, nici nu face parte din cluburile foarte galonate. Spectacolul, lupta în derby-uri, rezultatele contra rivalelor, spiritul rebel primează în raport cu virtuala sală cu premii. Spre exemplu, Ştiinţa lui Sorin Cârţu câştiga eventul în 1991, dar marcante au fost rezultatele sezonului anterior, în care aceeaşi generaţie câştiga împotriva tuturor echipelor sistemului, într-o adevărată Revoluţie fotbalistică. Sigur, e mai bine să pierzi o dată cu 5-2 decât să pierzi de 3 ori cu 2-1, să zicem, dar când vine vorba de astfel de derby-uri nu se aplică această teorie. Mai bine te zvânta Botoşaniul sau Mediaşul şi îţi apărai onoarea cu FCSB! Nu zice nimeni să ne punem poalele-n cap, fiindcă astfel de momente critice trebuie gestionate bine, altfel rişti să intri pe tobogan, dar echipa nu oferă impresia că are acea mentalitate şi spirit specifice oltenilor.

Reacţiile din partea clubului au fost pe măsura jocului Universităţii

După meci, pe o pagină apropiată clubului a apărut o teorie menită să consoleze fanii, conform căreia Universitatea rămâne totuşi singurul club care rezistă şi nu vinde jucători la FCSB. Un discurs care seamănă al naibii de mult cu cel promovat pe vremea lui Mititelu, unul nociv, periculos. Aşadar, fără vreun trofeu, fără vreun podium sau o finală, fără să batem măcar o dată pe FCSB, dar ne mândrim că nu le-am vândut jucători. Păi dacă „renaşterea” avea ca scop de fapt transformarea într-o altă academie a lui Becali atunci mai bine reveneam la perioada 2010-2013 şi lăsam fotbalul pe mâna altora, iar stadionul îl lăsam pentru concerte şi manifestaţii sau nu-l mai construiam defel!

Stupefiant este şi discursul preşedintelui Marcel Popescu, unul de mercenar, ajuns accidental prin club, nu al unui conducător cu decenii de exprienţă în ceea ce înseamnă Universitatea Craiova. „Ce s-a întâmplat, a căzut vreun bloc? Tot un punct jumătate au luat” dixit M. P., părând că nu conştientizează ce lovitură de imagine recepţionată prin umilinţa suferită duminică seara. Ne aşteptam la scuze faţă de suporteri după o umilinţă istorică, nu la demagogie. Puteam să avem şi 10 puncte în faţa FCSB şi tot umilinţă se numea ce s-a întâmplat la Severin. „Nu e umilitor rezultatul, noi avem echipă tânără” şi-a continuat Popescu discursul, unul deja lipsit de bun simţ. Ca să ne referim numai la statistică, Universitatea a avut pe teren 3 jucători sub 24 de ani: Mitriţă, Screciu şi Burlacu, în timp ce FCSB a avut 4: Coman, Nedelcu, Tănase şi Ov. Popescu.

S-a terminat norocul lui Mangia

Revenind la jocul în sine, lăudătorii lui Mangia ar trebui să recapituleze momentele în urma cărora l-au făcut pe italian unul dintre strategii infailibili ai Ligii I. Măcar acum, după ce acesta a fost surclasat tactic de un tehnician cvasidebutant. Defensiva nepusă la punct de Mangia a scârţâit permanent şi norocul i-a adus antrenorului punctele de care, spre exemplu, Mulţescu nu a avut parte. La Chiajna, gazdele puteau face 2-1 în două minute şi au fost extrem de aproape şi de 2-2 la ultima fază. Iaşul a avut 3 ocazii uriaşe de a marca în prima repriză, dar la pauză a fost 1-0 pentru Craiova. Sepsi a egalat de două ori şi putea să o mai facă încă o dată, la 2-3. Juventus Bucureşti a ratat 3 mari ocazii de a întoarce acel 0-1 cu Ştiinţa, la Ploieşti, după ce Gustavo a ratat penalty-ul. Şi Timişoara, deşi în inferioritate numerică, a avut pe final, la 0-1, o şansă uriaşă de a egala. Din remizele de acasă cu Voluntari, Chiajna şi Astra nu puteam pretinde mai mult, iar cea cu FCSB în deplasare a fost smulsă după o repriză secundă în care alb-albaştrii nu au călcat în jumătate adversă şi oricum gazdele erau preocupate mai mult de returul cu Plzen, care le-a vârât vreo 10 milioane de euro în cont prin intrarea în grupele Europa League. Să nu uităm că Mangia a preluat o echipă transformată de Mulţescu dintr-una defensivă într-una aproape eminamente concentrată pe atac şi italianul trebuia doar să rezolve defensiva. Şi are la dispoziţie vreo 7 stoperi, câţi nu a avut Craiova în toate celelalte sezoane de la promovare.

„Lavorare, lavorare….”

Impresia derby-ului de la Severin a fost că oaspeţii puteau marca de cât ori doresc, în afara celor 5 goluri având şi alte 5-6 ocazii uriaşe, care puteau amplifica măcelul. În schimb, alb-albaştrii au avut prima şansă de gol abia la 0-3, în minutul 60, prin Băluţă. Explicaţia cu golul primit prea devreme este puerilă. O echipă respectabilă în primul rând nu se expune astfel şi nu comite atâtea erori în debut de meci, iar dacă se întâmplă trebuie să aibă un plan, să reacţioneze şi în astfel de situaţii. Dacă echipa a acuzat şocul nu a avut răspuns imediat, atunci putea să o facă după pauză, în urma intervenţia antrenorului. Însă Mangia a fost şi el depăşit, ca şi jucătorii săi, de acest derby şi după meci părea la fel de bulversat. Nu a găsit explicaţiile eşecului, în schimb repeta la nesfârşit: „lavorare, lavorare…” Muncă, muncă, Mister, dar fără inspiraţie şi fără atitudine nu ieşim din mediocritate. Apropo de mediocritate, Băluţă le considera „echipe mai mediocre” pe ACS Timişoara şi Sănătatea Cluj, care primiseră 7, respectiv 6 goluri de la FCSB. Craiova a luat 5, dar fără probleme putea încasa vreo 10 goluri la Severin…