De la fraţii Costea şi în general de la ex-craioveni se aşteaptă să salveze o echipă aflată în derivă de câţiva ani. „Aici nu e Craiova, trebuie să îşi dea seama că au ajuns la o echipă mare, dacă nu, să plece” spun steliştii în cor, de la Iordănescu până la „galeristul” Mustaţă. De fapt, ce cotă mai are Steaua şi de ce tocmai fraţii Costea ar trebui să o salveze? Dacă ar fi rămas echipa aceea „mare” cu care se fălesc agramaţii săi purtători de cuvânt, de ce aşteaptă salvarea de la nişte jucători despre care aceiaşi stelişti spun că au retrogradat cu Universitatea Craiova? Se neglijează faptul că Steaua nu a mai contat în lupta pentru titlu de 4 ani şi s-a calificat în cupele europene de fiecare dată pe ultima sută de metri. Antrenori capabili precum Piţurcă sau Olăroiu nu au acceptat să mai lucreze într-un mediu infestat cu becalism, în care cohorte de jucători s-au plafonat, după ce au făcut performanţă cu alte echipe. Dacă nu ar fi existat excesul de baftă care a protejat-o în toată existanţa, Steaua ar fi fost de câţiva ani o echipă de pluton, indiferent de câte milioane ar fi investit patronul. Steaua nu poate fi vindecată prin talent, ci prin organizare. Dacă nici Meme Stoica, la al doilea descălecat, nu a izbutit să pună un dram de ordine în Ghencea, pandemia s-a extins prea mult şi este aproape imposibil de controlat. La fel ca la Craiova, nu execuţiile fraţilor Costea reprezintă panaceul, ci o intervenţie gen Piţurcă. De la Iordănescu la Mustaţă, steliştii se înşală amarnic: la Steaua este exact cum era la Craiova. Antrenorii cu personalitate nu sunt suportaţi, iar marionetele de pe banca tehnică au sforile trase cu dibăcie. Într-o astfel de atmosferă, cei doi Costea doar completează circul. Precum în fabula cu vulpea şi strugurii, celor doi le este contestată valoarea fiindcă nu are cine să le-o scoată în evidenţă. De ce în faţa lui Piţi nu crâcnea niciunul, iar pe Ilie Stan, Mogoşanu, Ţicleanu, etc îi persiflează şi îi umilesc public? Cei doi „mustangi” de Vâlcea sunt de neoprit dacă ai lasoul potrivit pentru ei şi ştii să-i struneşti, altfel te pot lovi şi azvârli de pe bancă. Foştii jucători ai Ştiinţei nu sunt nişte „retrogradaţi”, ci nişte neexploataţi. Ceea ce se spune despre fraţii Costea s-a spus la început şi despre Niculescu, Stoican, Bărcăuan, Moţi, Grigorie, Trică şi alţi „deportaţi” prin Bucureşti. Deja Găman şi Lung s-au impus la Astra, ultimul fiind şi căpitan, Gângioveanu a marcat la debutul pentru Rapid şi în general foştii jucători ai Ştiinţei scot capetele pe unde s-au pripăşit. La Craiova a lipsit performanţa nu fiindcă fraţii Costea, Găman, Lung, Prepeliţă, Gângioveanu şi ceilalţi nu ar fi avut valoare, ci fiindcă era aceeaşi situaţie de la Steaua, cu excepţia banilor lui Gigi Becali. Până când va încăpea pe mâna cuiva care să-i dea foc la tricoul cu girafe în călduri şi să-l îmbrace în costum, Florin Costea va ajunge să plece la vestiare în timpul jocului, nu doar de pe banca de rezerve. Fraţii Costea nu sunt de nedomolit, ei doar îşi fac de cap până când cineva le va şlefui comportamentul, autoeducarea fiind greu de preconizat în cazul lor. Din nefericire, acum doar au alunecat din lac în puţ.
