De partea ministrului Bogdan Aurescu!

0
3466

Şeful diplomaţiei de la Bucureşti, Bogdan Aurescu, ar fi fost pus în dificultate, în opinia multor confraţi, într-un interviu realizat de Stephen Sackur, la Hard Talk (Dialoguri incomode), pentru BBC. O opinie neîmpărtăşită unanim, căreia mă raliez. Oricât de profesionist ar fi realizatorul BBC şi oricât de incisive au părut curiozităţile sale, unele dintre ele atingeau ceea ce numim „raţiuni de stat”, ca de pildă „cum ajută România Ucraina cu armament”. Trecem peste interesele Londrei, în războiul din Ucraina, peste insistenţa ex-premierului Boris Johnson, în vizita sa la Kiev, imediat după ce la Istanbul, în martie anul trecut, delegaţiile celor două părţi beligerante conveniseră asupra unui set de probleme, ca preambul al negocierilor posibile, pentru a-l potenţa pe Volodimir Zelenski să continue războiul, fiindcă va fi ajutat pe timp nelimitat. Cu tot ce revendică. Ceea ce s-a şi întâmplat. Bogdan Aurescu a răspuns cu calm la toate întrebările, rigoarea sa nefiind lipsită de fineţe, vie cordialitate, civilitate până la centimă. A rezistat tenace şi tonic, dinaintea unui interlocutor irespirabil. Fără a face o chimie spectaculoasă, chiar cu media autohtonă, şeful diplimaţiei de la Bucureşti s-a poziţionat într-o defensivă civilizată, îngăduitor cu şarjele de întrebări, unele nepotrivite, fără să fie flasc. A surâs discret, a avut aplomb şi replică. Ca o paranteză, şeful diplomaţiei de la Bucureşti s-a situat la o altitudine nemăsurabilă faţă de Liz Truss, ex-omoloaga sa de la Londra, care într-o deplasare la Moscova i-a uimit pe Serghei Lavrov şi anturajul acestuia (cu cunoştiinţele ei de geografie) prin enormităţile debitate. Războiul încă nu începuse. Hărţuitor, Stephen Sackur a vrut să fie ofensiv în interviul său, etalând chiar zel, calitate riscantă. Fiindcă zelul trebuie dublat mereu de luciditate şi discernământ. Când te referi, de pildă la legea minorităţilor, adoptată în 2022 de Kiev, care de fapt în forma ei veche promovată pe mandatul lui Poroşenko a şi potenţat ceea ce se petrecea în Donbas, nu poţi să nu remarci că legea respectivă, despre care eufemistic Bogdan Aurescu spunea că „are chestiuni neclare şi au început consultările bilaterale pentru a le rezolva” n-are nimic european. O calitate care unora li se pare pur ornamentală e politeţea şi tocmai aşa ceva a etalat Bogdan Aurescu. Şi pe deasupra un simţ al oportunităţii şi al orientării politice. Există toată înţelegerea din partea Bucureştiului, care se aliniază aliaţilor occidentali, partenerilor strategici, faţă de Kiev, dar concesiile fără măsură au deja, unele, efect de bumerang, prin ceea ce reclamă fermierii români. Un alt contencios a devenit dragarea canalului Bâstroe, fiindcă ucrainienii au nevoie de un nou port, având în vedere ceea ce face Rusia la Marea Neagră. Bogdan Aurescu putea să aibă o accentuată interpretare părtinitoare –diferită de minciună (care uneori serveşte interesele naţionale) deşi în unele cazuri e greu de făcut- să plaseze într-un con de umbră anumite fapte, pentru a ieşi într-o lumină pozitivă. A avut în vedere consecinţele strategice majore ale răspunsurilor sale onorabile. Unele dintre întrebările intervievatorului nu trebuiau să fie neapărat „oneste”, ci înainte de toate trebuiau să fie „potrivite”. Fiindcă ştie cu siguranţă şi jurnalistul de la onorabilul BBC că a pune întrebări e mai greu uneori decât a da răspunsuri. E nevoie între altele de un bun dozaj, între curiozităţile personale şi cele presupuse a celor pentru care lucrezi. Fără aceste minime precondiţii rişti impoliteţea sau chiar ridicolul, la fiecare pas, chiar dacă eşti de la BBC.