Biden-Macron, un dialog realmente complicat!

0
513

De ieri, până vineri, preşedintele francez Emmanuel Macron, se află într-o vizită de stat „peste Atlantic”, prima după instalarea la Casa Albă a actualului omolog Joe Biden, a doua pentru locatarul de la Elysee, primit cu mare pompă în 2018, de Donald Trump. Macron devine astfel primul preşedinte onorat cu două vizite „peste Atlantic”. Vizita, care a debutat cu depunerea de jerbe la cimitirul Arlington, are mai multe particularităţi şi poate ce mai importantă este aceea că marchează, într-un fel, estomparea iritării Parisului, după mai bine de un an, în legătură cu „afacerea submarinelor australiene”: în septembrie 2021 Washingtonul anunţa o alianţă tripartită, cu Australia şi Regatul Unit (AUKUS) în urma căreia Parisul era privat de un mega-contract de vânzare de submarine Canberrei. Diplomaţia franceză s-a văzut vexată şi scoasă, într-un fel, dintr-o regiune cheie strategică, cum este cea indo-pacifică. Agenda oficială a discuţiilor cuprinde bineînţeles conflictul dintre Rusia şi Ucraina, după ce Macron a încercat, inoperant, în faza de debut, spre iritarea părţii americane, tentative de calmare a lucrurilor. Mai nou, la nivel declarativ, consensul este următorul: războiul se va termina „la masa negocierilor”, când ucrainienii vor decide. Adică, războiul se va prelungi sine-die. Deşi Macron a reiterat intenţia unei noi discuţii cu Vladimir Putin „în următoarele zile”. Nu e deloc exclus ca Washingtonul să potenţeze această idee, după ce şeful Statului Major american, gen. Mark Milley, a evocat posibilitatea unei ferestre de oportunitate pentru negocieri. Ceva se preconizează, dar e greu de decriptat. Cum la Bucureşti se desfăşoară un summit al miniştrilor de Externe, din ţările membre NATO, timp de două zile, cu decizii ce ar putea determina cursul războiului din Ucraina (invitaţi sunt şi miniştrii de Externe ai Finlandei şi Suediei, în calitatea lor de aspirante la aderare) şi declaraţia secretarului general NATO, Jens Stoltenberg, la Aspen-GMF Bucharest Forum, a fost cât se poate de tranşantă „Vladimir Putin nu poate fi lăsat să câştige Războiul din Ucraina, deoarece acest lucru va aduce costuri mai mari cu securitatea în viitor” este clar că Ucraina are nevoie de susţinerea ardentă a comunităţii internaţionale. Deşi nu puţine ţări NATO au epuizat stocul de arme pentru Ucraina, cum titrează „Le Monde”. Elveţia de pildă, revendicând neutralitatea, a refuzat Germaniei autorizarea exportării spre Ucraina de muniţie antiaeriană necesară, fabricată în Elveţia, şi vândută Germaniei. Italia instituie restricţii similare la exportul de arme. Franţa a livrat 18 tunuri Caesar moderne (20% din artileria existentă) şi ezită în a mai livra. Ajutorul ţărilor membre NATO depăşeşte 40 miliarde dolari (adică bugetul anual de Apărare al Franţei). Nu este exclus, chiar reducerea semnificativă a ajutorului american în Ucraina, printr-un consens tacit între republicani şi democraţi. Pe de altă parte Rusia caută şi ea aliaţi în Europa, dar nu prea îi găseşte. Strategul ministerului austriac al Apărării, col. Markus Reisner a şi declarat că Ucraina s-ar putea afla complet lipsită de electricitate, în următoarele săptămâni, dacă Occidentul încetează ajutorul acordat Kievului. Este clar că Putin va utiliza iarna „ca o armă de război cu atacuri deliberate” contra infrastructurii civile, pentru privarea Ucrainei de electricitate, căldură şi apă. Revenind la vizita lui Macron la Washington (unde este însoţit de ministrul economiei, al afacerilor de externe, parlamentari, şefi de mari anteprize, personalităţi ştiinţifice, astronauţii Thomas Pesquet şi Sophie Adenot), el va afla că americanii intenţionează să investească 430 miliarde dolari, din care 370 miliarde pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, 40% din această sumă până în 2030. Aceste investiţii iau forma unor reduceri de impozit pentru anteprenorii care investesc în energia solară şi producerea de vehicule electrice, baterii şi proiecte de energie regenerabilă. Adică o subvenţie de 7.500 de dolari pentru cumpărarea de vehicule „made in USA”, producerea de eoliene şi panouri solare. Ceea ce cu siguranţă nu-i va face mare plăcere, gândindu-se la ceea ce-şi poate permite momentan economia din Hexagon. De altfel purătorul de cuvânt al Casei Albe, John Kirby, a lăsat să se înţeleagă că nu sunt aşteptate decizii concrete în cursul acestei vizite.