Redactorul-şef al Gazetei Sporturilor, Cătălin Tolontan, l-a concediat săptămâna trecută pe editorialistul Alin Fornade, şeful subredacţiei Gsp-Transilvania. Şi-a motivat gestul prin criza care cuprinsese redacţia, nevoia de disponibilizări, etc. Cum Fornade era considerat de mulţi cel mai bun editorialist al Gazetei, decizia a semănat cu o intervenţie neverosimilă a lui Gigi Becali prin care îşi pune pe liber cel mai bun jucător, deşi nici pe departe cel mai bine plătit, motivând că vrea să ajusteze bugetul de salarii. Tolontan nu e prost, era conştient de valoarea colegului şi subordonatului său. La Tolontan poate a fost o vendetă personală, o răzbunare a unui Salieri petrecut în faţa unui Mozart plin de talent, care îl surclasează zilnic într-o competiţie indirectă a editorialelor. Tolontan se pierduse de mult printre stenograme DNA, dezvăluiri cu Ridzi şi aprecieri cu tentă politică, nemaivând savoarea de altădată. Tolo s-a plafonat, nu mai are farmec, comentariile sale se apropie mai degrabă de stilul patriarhal, searbăd al lui Ioaniţoaia decât de cel proaspăt, original, impus de echipa tânără ProSport-Gsp care s-a consacrat avându-l tocmai pe el şef de promoţie. Noul Tolontan era chiar Fornade, care s-a impus cu un discurs corect, atractiv, explicit şi metaforic în acelaşi timp, din care nu lipsea nici ironia, dar nici patima. Cu patimă scria mai ales când era vorba de Universitatea Craiova. Fornade era fan declarat al Ştiinţei (nu folosesc prezentul pentru că nu mai există echipa, nu pentru că nu mai scrie Fornade), dar şi fin cunoscător al fenomenului fotbalistic, precum şi al dedesubturilor acestuia. Critica sa era constructivă, dreaptă, ca a unui suporter fidel, nu precum a unui ziarist interesat doar de cancan sau de şpagă, care analizează superficial o echipă. Presupun că Tolontan nu i-a suportat lui Fornade nici talentul, nici afecţiunea nedisimulată pentru Ştiinţa. Iar criticile permanente şi justificate la adresa lui Mititelu nu au cântărit nici ele puţin la decizia de eliminare luată de boşii gesepişti. Pe Fornade l-am întâlnit prima dată la Zalău, acum 9 ani, la un meci din Cupa României al Universităţii. S-a recomandat ca un suporter al Ştiinţei, nu ca ziarist. Mai târziu am ajuns să-i apreciez munca şi stilul, fără a deveni apropiaţi. De fiecare dată când ne-am intersectat, la meciurile alb-albaştrilor din Ardeal, încerca să descifreze atmosfera din Bănie ascultând şi versiunea unuia care urmărea evenimentele chiar din sânul lor. Tolontan l-a eliminat pe Fornade, poate i-a luat la ţintă şi pe Georgescu, Naum sau Vochin. Cu ce ne putem „delecta” de acum pe site-ul Gsp? Cu aberaţiile Mariei Andrieş şi Oanei Duşmănescu, cu discursul infantil al lui Decebal Rădulescu, cu scrierile monotone ale lui Costin Ştucan sau cu opiniile interesate şi neinteresante ale lui Ioaniţoaia. Sportivi din toată ţara, cereţi-vă dreptul la replică!
