Destule lucruri interesante, deloc lipsite de substrat, a spus preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, luni, în discursul său, în faţa a 250 de ambasadori francezi, reuniţi la Elysee. Practic, preşedintele Macron a devoalat foaia de parcurs a diplomaţiei de la Paris, plasând Europa în centrul acţiunilor sale, cu 9 luni înaintea alegerilor europene, în cadrul cărora se va resimţi, cu vigoare, replica naţionalistă. În privinţa securităţii europene, Emmanuel Macron a anunţat că va prezenta, luna viitoare un proiect de reformă, fiindcă în opinia sa Europa nu poate avea propria securitate, asigurată doar de SUA, ci trebuie să işi asume responsabilitatea de a-şi garanta atât securitatea, cât şi suveranitatea. Împreună cu partenerii europeni, între care a inclus şi… Rusia, cu progrese substanţiale în soluţionarea crizei ucrainiene şi a cadrului OSCE – aşteptându-se condiţii prealabile de avansări reale, – totul pentru revitalizarea arhitecturii europene pe problemele apărării şi securităţii. „Nu se poate construi Europa puternică şi autonomă, fără a reflecta la relaţiile cu Rusia şi Turcia”. Cu aceasta din urmă, preşedintele francez a recomandat ieşirea din ipocrizie şi căutarea unui parteneriat strategic, mult mai posibil decît integrarea europeană. El aşteaptă lansarea unui dialog nou pe cybersecuritate, arme chimice, arme clasice, conflicte teritoriale, securitate spaţială, protecţie pentru zonele polare, dar impreună cu Rusia. Într-un cadru de prealabilă campanie electorală, premergător alegerilor europene, Emmanuel Macron a pus iniţiativele sale diplomatice, în confruntare cu noile tendinţe care se manifestă: opţiunea pentru a treia voinţă europeană, nici federalistă, nici suveranistă. Dacă Europa există ca civilizaţie, o datorează fiecărei naţiuni in parte, cu aportul ei, aptă de pasaje favorabile alianţelor. Europenii, cu sensul grec al măsurii, sensul roman al dreptăţii, sensul german al comunităţii de oameni liberi, sensul celtic al aventurii spirituale, trebuie să se regăsească împreună, sub aceleaşi dorinţe de prosperitate şi pace. Referirile la Brexit – acordul trebuie finalizat până la finele anului, Franţa dorind menţinerea unei relaţii puternice privilegiate cu Londra, dar nu cu preţui disoluţiei UE – reformarea G7, care şi-a afişat disoluţia în luna iunie, dosarele syrian şi libyan, Africa, au fost teme distincte în discursul liderului de la Elysee. Un discurs lipsit de referiri speciale, la relaţia cu SUA, ca punct distinct, menţionată doar în contextul accentelor puse pe ranforsarea securităţii în Europa şi exprimarea dezamăgirii pentru fiasco-ul G7 din Canada, unde Donald Trump a respins textul final, polemizând cu premierul canadian, Justin Trudeau, pe fondul dezacordurilor comerciale. Foaia de parcurs a diplomaţiei franceze, lecturată cu atenţie, spune multe, dacă ţinem seama că la nivelul UE vocea lui Emmanuel Macron, chiar contează.
