Silviu Dumitru-Eugen Marinescu-Jana Fulga: Toţi trei, şi nu doar ei, pe lângă lege. Premeditat

Distribuţia în cazul la care ne vom referi este mult mai largă şi cuprinde, pe lângă ex-prefectul de Dolj, Silviu Dumitru, directorul Direcţiei de verificarea legalităţii actelor din Prefectura Dolj, Eugen Marinescu, şi primarul comunei Şimnicu de Sus, Jana Fulga, şi alte nume de gură-cască, şmecheri de tot felul, obedienţi culpabili, gata să execute orice fel de dispoziţie în dispreţul legii. Dar să şi colaboreze cu samsarii imobiliari. Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu-i cuprindea, la data la care ne raportăm, doar pe Silviu Dumitru (preşedinte), Eugen Marinescu (membru) sau Ionel Ciobotea (secretar). Chiar dacă aceştia erau „factotum”. Prin prevederile exprese ale legii, în componenţa comisiei menţionate intrau şi alţi membri, reprezentanţi ai OCPI Dolj, DADR Dolj, ANIF sucursala Dolj, Direcţia Silvică Dolj, asociaţiile de proprietari de terenuri şi păduri. Nefiind, însă, remunerată calitatea de membru şi prezenţa acestora şi, mai ales, implicarea în luarea deciziilor, era formală şi facultativă. Ceea ce convenea de minune ex-prefectului Silviu Dumitru şi locotenentului său Eugen Marinescu, ispitiţi în retrocedările cu impact imobiliar. În 2008, bula imobiliară era un miraj. Cum întreaga activitate a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor vizând destructurarea SCDA Şimnic n-a avut temeiul juridic adecvat, toate hotărârile, fără excepţie, au fost anulate în instanţele de judecată, din Craiova, dar şi din ţară, prin inexistenţa hotărârii de Guvern în conformitate cu prevederile Legii 169/1997, Legii 213/1998 şi Legii 45/2009, privind trecerea terenurilor supuse retrocedării din domeniul public în domeniul privat. A fost ceea ce cotidianul nostru a invocat cu obstinaţie. Abuzurile în formă continuată ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, soldate cu zeci şi zeci de cauze prin instanţele de judecată, cu cheltuielile aferente, au fost deplin curmate doar prin Decizia nr.23/17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii – care a statuat în jurisprudenţa instanţelor de judecată obligativitatea parcurgerii procedurilor de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a Guvernului, în vederea stabilirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptăţite, atunci când situaţia de fapt impune acest lucru. Ce făcuse până atunci Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu este decât bibliografie pentru organele abilitate ale statului.

Când legea… erau ei

Hotărârea nr.1262/6 august 2008 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care, la solicitarea Comisiei locale Şimnicu de Sus, se valida Anexa 29 la Legea 247/2005, cu 176 de poziţii şi o suprafaţă de 565,866 hectare, a avut viaţă scurtă, fiind anulată parţial (art. 4 şi 5), prin Sentinţa Civilă nr.2141/10 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.1162/15 mai 2009 a Tribunalului Dolj. Se anula, practic, trecerea suprafeţei de 565,866 hectare din domeniul public al statului şi administrarea SCDA Şimnic în domeniul privat al comunei Şimnicu de Sus. Trecem peste faptul că, deloc surprinzător, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a verificat, aşa cum prevedea regulamentul aprobat prin HG 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, legalitatea solicitărilor Comisiei locale Şimnicu de Sus, deşi suprafaţa revendicată era mult mai mare decât cea deţinută în administrare de SCDA Şimnic pe raza comunei menţionate. Cu privire la şedinţa Comisiei locale Şimnicu de Sus din data de 5 august 2008, s-a constatat de un audit al Corpului de control din cadrul MAI, înregistrat sub numărul 191397 pe 2009, că aceasta a fost ţinută în prezenţa a numai 5 din cei 12 membri, stabiliţi prin Ordinul prefectului nr.306/2006, iar procesul-verbal de şedinţă a fost semnat de primarul comunei, Jana Fulga, în calitate de preşedinte al Comisiei locale, deşi nu avea această calitate, ci doar pe aceea de simplu membru. Ne aflam la doar două luni de la alegerile locale, se schimbaseră primarii, şi Jana Fulga, avocat de profesie, cum semnează de regulă, avea, de fapt, propriile interese personale, nu ale oamenilor îndreptăţiţi, cum abureşte lumea acum, în campania electorală. Ei, acum… legea! Asta interesa pe Jana Fulga, Silviu Dumitru şi Eugen Marinescu, care inventariaseră prin arhive, spun oamenii primăriei, morţii, pentru identificarea drepturilor succesorale, nu vii. Şi s-a purces la emiterea, pe bandă rulantă, de titluri de proprietate deşi, precizează expres tot legea (art.57 din Legea 18/1991), plângerea formulată în condiţiile art.53-56 suspendă executarea actului contestat. Dacă mai adăugăm şi faptul că dispoziţiile art.36 al.5 din HG 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc că titlul de proprietate pentru persoanele care poartă litigii, se va completa şi elibera după pronunţarea hotărârii irevocabile, ajungem cu demonstraţia unde, de fapt, doream: legea erau ei. La OCPI Dolj, comenzile Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se executau în pas de defilare. Cu maximă celeritate. Prin adresa nr.12616/5 octombrie 2009, OCPI comunica SCDA Şimnic că a eliberat nu mai puţin de 80 de TDP-uri. Şi nimeni nu i-a întrebat: bă, eraţi normali? În ce temei jurudic aţi acţionat? Erau derobate de orice sarcină terenurile?

Când bătaia de joc devine act administrativ

În şedinţa din 14 noiembrie 2008 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prezidată de Silviu Dumitru, s-a soluţionat propunerea introdusă de către Comisia locală Şimnicu de Sus, cu privire la revocarea unui număr de cinci titluri de proprietate cu nr.11492, 11481, 11491, 11490 şi 11477, deoarece fuseseră emise „pe un amplasament ce nu fusese preluat de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Şimnic”. Totodată, se solicita şi modificarea poziţiei 80 din Anexa 29, în sensul modificării numelui Căpăţână C. Ştefan în Căpăţână C. Ştefana. Bineînţeles, „comisia” a hotărât salutar: a admis propunerea formulată de Comisia locală Şimnicu de Sus în toate detaliile ei. Semna, pentru preşedinte, Silviu Dumitru, prefect în funcţie, pentru secretar, subprefectul Ionel Ciobotea, iar la consilier juridic Marian Mirea. Întrebare: fusese preluat vreun amplasament, până la acea dată, de la SCDA Şimnic? Sau se băteau câmpii, întocmindu-se în bătaie de joc un act administrativ. Cu valoarea lui juridică.

Povestea unor TDP-uri

Lui Dănilă Vasile, din Işalniţa, str. Unirii 129, în calitate de succesor al defunctei Leana Dănilă, i s-a eliberat titlul de proprietate cu nr.12237/27 noiembrie 2008, cu privire la suprafaţa de 1,17 hectare. Cum TDP-ul respectiv a fost emis în baza hotărârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr.1262/6 august 2008, anulată parţial de Judecătoria Craiova prin Sentinţa Civilă nr.2141/10 februarie 2009, şi definitiv şi irevocabil prin Decizia 1116/15 mai 2009 a Tribunalului Dolj, fiind incidente dispoziţiile Legii 213/1998, Legii 45/2009 şi Legii 169/1997, instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate. Mai clar: TDP nr.12237/27 noiembrie 2008 şi procesul verbal premergător amplasării suprafeţei de teren au fost declarate nule. Recurarea tardivă a sentinţei face imposibil orice alt comentariu. Cum Dănilă Vasile a înstrăinat suprafaţa respectivă de teren, în posesia căreia nu intrase, numiţilor Gheorghe şi Oana Carmen Moşoiu, domiciliaţi în comuna Măceşu de Jos, aceştia au notificat SCDA Şimnic „ca, în termen de şapte zile calendaristice de la data comunicării prezentei”, să elibereze „plantaţia de lucernă” însămânţată pe terenul lor. Anterior, la 14 octombrie 2008, tot pe numele lui Dănilă I. Leana se eliberase şi titlul de proprietate nr.14492, pentru aceeaşi suprafaţă de 1,17 hectare, care fusese revocat, aşa cum spuneam, în şedinţa din 14 noiembrie 2008. Pe ce au devenit proprietari Gheorghe şi Oana Carmen Moşoiu, deşi invocă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1336/29 decembrie 2011 la BNP Florea Grigore, este mai greu de spus. Cum adică s-a vândut un… teren fictiv? Chiar dacă nimeni nu exclude ca Dănilă Vasile să fi avut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta nu s-a făcut din raţiunile pe care le-am arătat mai sus. Desconsiderarea legii, despre care am tot scris, abuzurile de tot felul în care s-au implicat funcţionari publici şi înalţi funcţionari publici ai Prefecturii Dolj, fie din rea credinţă, fie urmărind interese private, fie prin interpretarea greşită şi premeditată a legislaţiei în materie, au generat o situaţie conflictuală, din care mulţi nu mai înţeleg nimic. A-i scoate din discuţie pe protagoniştii amintiţi nu înseamnă altceva decât că totul se datorează fatalităţii. Ceea ce este şi imoral şi incorect. Adevăraţii vinovaţi există, cu nume, prenume şi tot ce ţine de identificarea şi opera lor.