Pase scurte / pase lungi: Memoria -relativ bună- a lui Graeme Souness!

Despre internaţionalul scoţian Graeme Souness se spune că a avut o carieră strălucită, chiar emblematică la Liverpool (1978-1984), ca jucător, dar nu ca antrenor (1991-1994). A câştigat 3 cupe europene (1978, 1981, 1984), ultima pe Stadio Olimpico la 30 mai 1984, în finala cu AS Roma (după executarea loviturilor de departajare). A venit la Liverpool, în ianuarie 1978, când nu împlinise 25 de ani, adus de managerul Bob Paisley, de la Middlesbrough, pentru suma record, la acea dată, de 352.000 lire sterline. După finala CCE de la Roma va pleca la Sampdoria pentru 650.000 lire sterline. Povesteşte Souness în „Liverpool Echo” sub titlul „The best punch I have delivered in my life”, despre cel mai bun pumn pe care l-a administrat în viaţa lui. Evident, citind textul, mi-am dat seama că „victima” nu putea fi alta decât dinamovistul Lică Movilă, în partida tur (1-0) de pe Anfield, din semifinalele CCE, sezonul 1983-1984. Imitând Craiova, care în sezonul anterior ajunsese în aceeaşi fază a competiţiei, dar în Cupa UEFA, Dinamo Bucureşti, după ce trecuse de Kuusisi Lahti (1-0, 3-0), SV Hamburg (3-0, 2-3 –deţinătoare trofeului), Dinamo Minsk (1-1, 1-0), urma să întâlnească pe FC Liverpool. Care aduna o constelaţie de valori (Kenny Dalglish, Ian Rush, Graeme Souness), şi trecuse de Odense (1-0, 5-0), Athletic Bilbao (0-0, 1-0), Benfica Lisabona (1-0, 4-1). În prima manşă, unicul gol al partidei l-a marcat „cu capul” cel mai scund jucător din teren, Sammy Lee (min. 22), dintre Nicolae, Ion Marin şi Andone, niciunul sub 1,80 m. Dar după ce Augustin (min. 12) scăpase de la centrul terenului, printre fundaşii centrali adverşi Hansen şi Laurenson, şi expediase balonul în stâlpul porţii străjuite de Grobbelar. Lui Lică Movilă, Souness i-a rupt maxilarul cu un croşeu aproape nevăzut, demn de un boxer profesionist. A ieşit o încăierare, din care observatorul german, Walter Baresel, coincidenţă chiar din Hamburg, l-a scos vinovat pe Ioan Andone, suspendat pentru 3 jocuri. La revenirea în ţară Movilă a fost operat la Spitalul de Urgenţă şi 3 luni a mâncat cu paiul. Ce declară Souness despre Dinamo: „Cea mai proastă echipă, cea mai fizică echipă împotriva căreia am jucat. M-a faultat tot timpul, dar i-am administrat cel mai bun pumn pe care l-am dat în viaţa mea. Mai târziu când am aflat de amploarea rănilor am fost plin de remuşcări. Nu am vrut să-l rănesc cu adevărat, decât să-l avertizez că a ales greşit persoana pe care să o intimideze”. Evident, că Souness exagerează şi povesteşte lucrurile aşa cum îi convin. Liverpool a jucat bine în partida tur pe teren propriu, etalând o viteză de joc, paradoxal, superioară celei pe care o are astăzi echipa lui Jurgen Klopp. La Bucureşti, în partida retur pe 25 aprilie 1984, pe stadionul „23 August”, în faţa a 80.000 de spectatori ostili, care l-au întâmpinat cu un cor de fluierături, pe un teren greu din cauza ploii, s-a jucat „la intimidare” cu multe atacuri prin alunecare de-o parte şi de cealaltă. Au marcat Ian Rush (min. 11, 85) respectiv Costel Orac (min. 39). Lipsită de Movilă accidentat, Mulţescu şi Andone suspendaţi, Dinamo n-a acces în finala competiţiei. Povestea lui Souness, aşa cum este prezentată în Liverpool Echo, are şi alte detalii, nu toate interesante din punctul nostru de vedere, dincolo de „savoarea” cu care relatează povestea pumnului, prin care i-a produs dublă fractură de mandibulă jucătorului român. Care venea dintr-o ţară de dincolo de „Cortina de fier”. Englezii au inventat fair-play-ul, sau aşa se spune.