Afacerea de la Hotelul „Sofitel”, din New York, este departe de a-şi fi dezvăluit toate misterele. Acuzat de agresiune sexuală asupra unei cameriste, Nafissatou Diallo, la 14 mai a.c., Dominique Strauss-Kahn, pe atunci director executiv al FMI, a admis „o eroare morală” după ce a scăpat dintr-o cauză penală. Dar povestea nu este încheiată. Ziaristul de investigaţii Edward Epstein, într-un lung şi incitant articol publicat în week-end în „New York Riview of Books”, „Ce i s-a întâmplat cu adevărat lui Strauss-Kahn”, la care cotidianul „Le Monde” a avut acces, ridică noi zone de umbră. În vârstă de 76 de ani, pasionat, dar şi specializat în servicii secrete şi comploturi, Edward Epstein, autor a numeroase cărţi, specialist în contra-anchete, între care şi cea a asasinării lui John F. Kennedy, pleacă de la ipoteza că D.S.K. era candidatul favorit, în toate sondajele de opinie, la preşedinţia Republicii, descoperind mai multe bizarerii. Nici una determinantă, dar, împreună, apte de a ridica îndoieli, dând un sens „capcanei” sau „complotului” sugerat de D.S.K.. Care a insinuat, pe TF1, la 18 septembrie a.c., la patru luni de la arestarea sa, că Sofitel şi grupul francez Accor a favorizat-o pe acuzatoare. „O capcană este posibilă. Un complot vom vedea”. Primul indiciu: în dimineaţa zilei de sâmbătă, 14 mai a.c., menţionează Epstein, D.S.K. ar fi primit de la unul dintre prietenii săi, care lucra temporar ca cercetător într-unul din birourile pariziene ale UMP (partidul de guvernământ, al lui Nicolas Sarkozy), un mesaj pentru a-l preveni că cel puţin unul dintre mesajele sale adresate soţiei, Anne Sinclaire, de pe BlackBerry, a ajuns la UMP. La ora 10,07 D.S.K. a apelat-o pe Anne Sinclaire, înştiinţând-o de „o problemă gravă” şi cerându-i să-l alerteze pe un anume Stephane Fouks, consilierul său în comunicaţii, pentru a examina telefonul la Paris. Un alt indiciu: Edward Epstein nu desluşeşte sensul „extraordinarului dans de bucurie” a doi oameni din personalul de securitate al Sofitel, la 13,13, la o oră după ce Nafissatou Diallo descrisese „agresiunea” superiorilor şi la două minute după ce şeful securităţii alertase poliţia. Potrivit înregistrărilor camerelor de supraveghere ale hotelului, cei doi angajaţi se bucură timp de trei minute. În investigaţia sa proprie, Epstein deschide noi piste, fără a trage vreo concluzie, dar lasă de înţeles o manipulare a agenţilor din securitatea Accor, la intervenţia UMP, poate chiar a lui Sarkozy. Interesant este că telefonul uitat la Sofitel n-a mai fost găsit în cameră. Acest BlackBerry a dispărut, cu mesajul de alertă al prietenului de la UMP. Jurnalistul american ridică noi zone gri, stăruind asupra faptului că Nafissatou Diallo a intrat de mai multe ori în camera 2.820, înainte şi după producerea actului sexual cu ex-şeful FMI, ceea ce nu exclude prezenţa altor persoane, care făceau regia, în camere învecinate. Procurorul de anchetă deţine toate înregistrările video şi înregistrările telefonice, iar autorul rămâne convins de faptul că toată povestea n-a avut alt scop decât deraierea candidaturii lui D.S.K., chiar dacă acesta refuză să vorbească despre conspiraţii politice. Cum era şi firesc, ministrul francez de Interne, Claude Gueant, a negat orice conspiraţie împotriva lui D.S.K. şi a denunţat „fanteziile reale” ale jurnalistului american. Destule alte detalii, cu rostul lor, sunt inserate în materialul ziaristului american. Care reuşeşte să repună pe tapet o poveste destul de încâlcită, încă departe de clarificare. Şi a nu o lua în seamă, mai ales că ne aflăm în lumea politică, este o naivitate.
