O poveste de toamnă, cu oameni de „ales caracter”

0
666

Fără introducere, că ne lungim cu vorba, la ceea ce avem de comentat. Şi câteva lucruri merită spuse sau reiterate. Despre vacarmul, fumigenele toxice, fake-news-urile, cacofoniile burleşti, turbulenţele care stâlcesc adevărul, îl modelează la comandă şi îl redirecţionează altfel ambalat, către „beneficiari”. Duminica trecută s-a aflat la sediul TVR Craiova „trimisul special” al directoarei interimare al Societăţii Române de Televiziune, pe picior de plecare, Ramona Săseanu, membru înţeleg al „Alternativei TVR”, un grup al angajaţilor din instituţia respectivă, redactorul-şef al departamentului de sport, Dorin Chioţea, craiovean la origine, după cum susţine într-o postare pe Facebook, dar care n-a mai vizitat oraşul de baştină de vreo 40 de ani. Ce a reţinut din descinderea făcută –la comandă- Dorin Chioţea, altminteri un jurnalist care lăsa o impresie rezonabilă în rarele apariţii pe post, în ultima vreme? La Craiova a descoperit „condiţiile grele” în care trudesc colegii săi, a făcut un snop de poze, fără nici un impact emoţional, dacă asta a dorit, şi a descris sediul actual ca fiind „într-o fostă cârciumă dezafectată completată cu nişte containere improprii cam ca pe un şantier”. Bine că nu l-a tras curentul. Cum orice jurnalist hârşit în meserie, cum este şi Dorin Chioţea, se documentează de regulă, aprofundat, când face o deplasare care se decontează, putea afla despre un incendiu mistuitor cu ani în urmă, care a afectat spaţiul de activitate (TVR Craiova are doar două platouri) şi sediul nou aflat la vedere, în construcţie, una blocată din cauza finanţării. Un alt mic amănunt: sediul n-a fost niciodată o cârciumă, în sensul peiorativ al termenului, ci un restaurant „Cina”, cu bună reputaţie în reţeaua de profil la vremea respectivă. Nu discutăm camarila sofisticată a “intermediarei” directoare a TVR. Discutăm altceva: fişa sarcinilor de post, adică îndatoririle pe care le are un şef de departament, prevede şi asemenea competenţe de control şi îndrumare la staţiile teritoriale sau ne aflăm dincolo de liziera unui abuz, cu consecinţe riscante. Tupeul şi slugărnicia fără margini ale lui Dorin Chioţea nu sunt egalate decât de mediocritatea profesionată a Ramonei Săseanu, mereu în stare de exaltare, cu nervii praştie. Paranoidul este o boală mai grea decât Covidul. Şi principalul simptom îl constituie slugărnicia şi rumegarea de idei puţine. După care îţi pot ţiui urechile. Şi caşcavalul poate cădea din cioc. Dorin Chioţea, medic de profesie, avea de îndeplinit o misiune, cunoscând contextul. Ce l-a apucat să parieze pe… Ramona Săseanu? Ce virtuţi jurnalistice ale acesteia i-au anesteziat nişte calităţi morale, de care putea fi bănuit? Să ne întoarcem în timp. La revenirea de la Jocurile Olimpice de la Tokyo îi dedica Ramonei Săseanu o odă vibrantă „un pic nerumegată”, ca să folosim o licenţă poetică, nu demult lansată, la care lenjeria intimă a beneficiarei, cu siguranţă s-a umezit. „Zi de zi o femeie straşnică aruncă în noi cu bucăţi de suflet. Nu ştiu câtă bunătate poate încăpea în inima unui lider, când el e definit de inspiraţie. Dar să faci un timp de har, dintr-un timp în dar, înseamnă că n-ai uitat de unde ai plecat. Mulţumim Ramona Săseanu, pentru că ne-ai aşteptat cu un tort la întoarcerea acasă. Abia după un sfert de secol de reporterie am trăit-o şi p-asta”.  Emoţionant! Acum dacă tot a apucat-o pe poteca asta a sufletului tandru şi măreţ al Ramonei Săseanu, a căuta ocolişuri onorabile, a-ţi face scrupule prosteşti, înseamnă a pierde vremea. La miză mare, polonic de cazarmă. Un text de un asemenea cinism suveran, poleit, pentru care valorile, respectul adevărului, buna cuvinţă sunt mofturi, nu sugerează decât un comportament excesiv obedient. A nu avea nimic sfânt în afara vanităţilor proprii, a surmonta surâzând orice situaţie aberantă, acestea erau înzestrările minimale ale activistului de partid şi de stat din alte vremuri. Apropiaţi ai lui Dorin Chioţea, care îl cunosc, susţin că actualul director general interimar i-a promis susţinerea candidaturii în viitorul CA. S-ar putea să nu fie adevărat. Şi dacă aşa sunt vremurile, ce era să facă? Putea să-şi vadă de treabă, fiindcă din păcate adevărul este altul. Şi indiferent de recunoştinţa sa, poate firească, faţă de Ramona Săseanu, care l-a promovat, considerându-l apt de a-i fi aproape, putea invoca o indisponibilitate de moment, şi medic de profesie fiind, găsea argumentarea. Una chiar riguroasă. Demersul său, de neînţeles, nu e doar caraghios, cât o rătăcire, pentru care va fi păpat cu fulgi cu tot într-o conjunctură normală. Carieră nu se face pe bază de schimonoseală şi duhoare, fiindcă rezultate pot da şi simţul onoarei, distincţia, civilitatea.