Mai gândeşte cineva pozitiv în lumea de azi?

Vineri, 5 octombrie, între orele 17.30 şi 21.30, în Sala „Nicolae Romanescu” a Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova se va derula workshop-ul cu tema „Cum să gândesc pozitiv?”, facilitat de trainerul motivaţional Andreea Burdalescu, din Bucureşti. Cum să gândim pozitiv pare pentru mulţi dintre noi din ce în ce mai greu, dacă nu imposibil, într-o lume conflictuală şi tulbure. Ce este gândirea pozitivă? Cum se poate ea învăţa şi, mai ales, menţine? Poate schimba un curs de patru ore modul de a gândi al unei persoane? La aceste întrebări şi alte câteva Andreea Burdalescu a răspuns cu disponibilitatea şi plăcerea persoanei obişnuite să relaţioneze cu oamenii, cu profesionalismul celor peste zece ani de experienţă, dar şi cu entuziasm şi umor.

– Pentru cei care încă nu te cunosc: cine eşti tu, Andreea Burdalescu?

– Dacă aş primi întrebarea într-un sens strict personal, aş răspunde rapid: sunt mami de băieţel – fiul meu, Vladimir, are 3 ani –, călătoare prin lume, iubitoare de oameni şi de poveşti. Dar ea vizează, desigur, planul profesional, adică… în ce calitate vorbesc eu despre gândirea pozitivă? În dublă calitate – la suprafaţă, aceea de trainer motivaţional, „căptuşit” cu toate diplomele şi acreditările posibile (inclusiv o formare în psihanaliză analitică), cu o bogată experienţă profesională, dar, mai ales, aleg să vorbesc în calitate de om dornic să îmi aduc contribuţia şi prinosul la bunul mers al lumii. Îmi place să cred că ceea ce fac, munca mea, este congruentă cu misiunea mea personală, aceea de a ajuta oamenii să se dezvolte, să înflorească, să fie capabili să capteze şi să păstreze mai multă lumină în interiorul lor. Cineva remarca faptul că, atunci când ţinem o torţă în mână pentru a lumina calea aproapelui, ea o luminează de fapt pe a noastră mai întâi. Este adevărat că eu însămi învăţ foarte multe lucruri pe parcursul unui workshop.

– Eşti trainer de mai bine de 10 ani. Ce fel de meserie este aceasta?

– Una dorită şi bine plătită! Glumesc, pe jumătate. Este o meserie frumoasă, creativă, solicitantă. O meserie pe care cred că am ales-o din copilărie, am şi scris pe blog despre primul curs pe care l-am ţinut într-un şanţ cu muşeţel! Cred că acel curs s-ar numi acum „atelier open”… În ultimii patru ani am activat ca trainer intern în domeniul bancar. Cursurile susţinute de mine se adresau îndeosebi managerilor şi vizau îmbunătăţirea stilului lor de conducere. Din mai, anul acesta, m-am simţit pregătită pe toate planurile să încep pe cont propriu, ca freelancer. Acest lucru îmi permite timpi mai relaxaţi, pot sta cu copilul meu, pot citi în voie, pot alege proiectele, pot dedica câtă energie doresc lucrurilor care ţin mai mult de zona mai soft a trainingului, adică astfel de proiecte de dezvoltare personală.

– Cum a luat naştere acest proiect legat de gândirea pozitivă? Cu atât mai mult cu cât înţeleg că te-ai ocupat de proiecte business-corporate…

– Bună întrebare! Psihologia pozitivă este o ramură mai tânără a psihologiei. Poate fi văzută ca ştiinţa funcţionării optime a omului – şi când spun asta am în vedere caracteristici precum exprimarea emoţiilor pozitive, vitalitatea, prosperitatea, relaţiile pozitive, armonioase cu semenii, optimismul, stima de sine, nivelul de încredere în viaţă, în propria persoană.

Pasiunea mea pentru psihologia pozitivă a venit, culmea, din lupta mea cu o prea mare luciditate interioară, care, inevitabil, îmi conducea gândurile în zone reci, periculoase. Noroc că „m-am prins” la timp că pot face ceva, altfel ajungeam precum Martin Seligman, reprezentant de marcă al acestui domeniu şi autorul cărţilor traduse şi la noi „Fericirea autentică” şi „Optimismul se învaţă”, care mărturisea că a petrecut 50 de ani de viaţă fiind ursuz şi urâcios… Înţelegeam perfect de ce este bine să gândesc pozitiv, ce beneficii am, însă nu reuşeam să îmi menţin această stare. Căutările au început propriu-zis după ce am citit un motto care spunea aşa: nu poţi controla atmosfera din lume, însă pe cea din capul tău, da! Şi atunci m-am pus pe studiat şi experimentat, pentru că suna frumos, iată, se pare că eu am controlul, dar CUM să fac? În timp ce căutam răspunsuri la această întrebare, nici nu-mi trecea prin cap că voi vorbi vreodată public despre acest subiect. Acum, după ce am renunţat la jobul meu corporatist cu program fix, vorbesc numai despre asta şi mă bucur de audienţe-record – 200 de oameni la Sala Palatului, în Bucureşti, sau 160 la Braşov….

– Consideri un curs cu o astfel de temă mai mult decât necesar în aceste vremuri în care tindem să ne pierdem speranţa şi, mai rău, chiar minţile?

– Da, se pare că vremurile din ce în ce mai dificile şi mai provocatoare ne cer să le întâmpinăm mai bine pregătiţi, înzestraţi cu puterea de a ne automotiva, cu puterea de a exploata pozitiv orice situaţie şi de a găsi/da sens, de a merge mai departe. Nu este uşor, presupune muncă cu tine, în interior, presupune să fii conştient de ceea ce simţi, dar şi de faptul că poţi şi ai dreptul să alegi ce să simţi. Nu fac minuni la curs, chiar îi avertizez pe oameni de la bun început că eu doar îi provoc să zgârie coaja lucrurilor, să facă acolo o mică incizie, o fantă prin care să intre mai multă lumină şi înţelegere. De ei depinde ulterior dacă duc munca mai departe sau dacă vor considera pur şi simplu că au petrecut o seară agreabilă pentru care au plătit 40 lei…

– Cine sunt de obicei cursanţii tăi şi cum reacţionează la workshop-uri?

– Dacă ne referim strict la acest workshop, atunci cred că pot spune că, în mare măsură, sunt cititori ai blogului meu, www.andreeadragomir.blogspot.com. Sunt oameni frumoşi, luminoşi, exploratori activi, oameni conştienţi că orice îmbunătăţire adusă lumii lor personale înseamnă o îmbunătăţire adusă lumii globale. Suntem interconectaţi, trăim într-un univers viu şi orice schimbare în propria noastră alcătuire duce la schimbări subtile în jurul nostru. Sunt căutători şi iubesc setea lor de mai mult şi mai bine. Vin pregătită în faţa lor cu tot ceea ce am reuşit să aflu, să înţeleg, să experimentez în ultimii ani.

Cum reacţionează la cursuri? E cumva comic, pentru că se repetă mereu povestea asta, chiar şi când susţin cursuri destinate exclusiv managerilor din diverse companii. La final, toată lumea tace, nimeni nu se ridică de pe scaun, iar eu trăiesc clipe de anxietate cruntă! Până la urmă, nu e de rău, tot ceea ce au primit de la mine, nu numai verbal, informaţional, ci şi energetic, lucrează încă în ei, operează schimbări subtile şi ei nu se pot ridica pur şi simplu de pe scaune, aşa cum fac la cinema! Mulţi iniţiază după o bogată corespondenţă cu mine, lucru care mă bucură nespus. Am o memorie excelentă, nimănui nu ar trebui să îi fie teamă că l-am uitat. Îmi povestesc despre călătoria lor interioară, despre ce cărţi mai citesc, iar alţii mă solicită ca şi îndrumător. Îmi spun ce obiective au şi eu le pregătesc teme săptămânale pe care le primesc pe mail. În cursul săptămânii vin cu explicaţii mai ample, pun întrebări, ofer suport şi susţinere. Un fel de coaching spiritual sau life management? Sună preţios, oricum am formula.

– În ce oraşe ai mai ajuns cu acest workshop?

– În afară de Bucureşti, unde se bucură de succes (a început să fie cerut şi de companii), l-am mai susţinut doar în Braşov şi acum, aici, în Craiova. Braşov şi Craiova sunt două repere importante pe harta mea interioară. Jumătate din viaţă mi-am petrecut-o în Craiova, jumătate în Braşov, aşa că mă simt legată organic de aceste două oraşe. În plus, mă simt onorată şi datoare să dau ceva înapoi acestor locuri şi fac asta cu bucurie şi recunoştinţă.

De ajuns îmi mai doresc să ajung la Satu Mare, dar şi la Piatra Neamţ, unde înţeleg că sunt aşteptată. Mă duc oriunde sunt chemată, sunt bucuroasă să fac asta şi recunoscătoare că am un job care îmi permite să călătoresc, să îmi câştig existenţa decent, să cunosc oameni minunaţi.

– Şi o ultimă întrebare: îţi pot schimba câteva ore de curs modul de a gândi?

– Nu, nu în totalitate, sigur că nu, însă te pot direcţiona pe alt drum. Este ca o schimbare de macaz. Există o vorbă care spune că nimeni nu s-a schimbat datorită a ceea ce am spus eu, ci datorită a ceea ce a înţeles el! Cam aşa şi aici. Un curs este doar o platformă, un fel de masă mare întinsă pentru toţi. Eu pun la dispoziţie uneltele, instrumentele cu care să își desăvârşească fiecare lucrarea interioară, însă nu am nici o putere să determin dacă şi când se va întâmpla acest lucru. Ştii cum se spune, poţi duce un cal la apă, dar nu îl poţi obliga să bea! Mai mult sau mai puţin, fiecare este atins, ştiu asta. Mi se spune Agentul Schimbare… Serios, am avut un şef care numai aşa mă striga!

Andreea Burdalescu (Dragomir) este filolog ca formaţie, activitatea sa de trainer venind ca o continuare firească a experienţei pedagogice. Este trainer certificat de Ministerul Muncii şi Educaţiei. Pasionată de psihologie, şi-a completat studiile cu un master în Psihanaliză jungiană aplicată (2 ani de studiu, cu practică clinică). Are o experienţă de peste zece ani în lucrul pentru companii mari, atât naţionale, cât şi multinaţionale, înţelegând diferenţele de opinii şi de management, aplicând tehnici adaptate economiei de piaţă româneşti, cât şi cerinţelor specifice fiecărei companii. A creat, organizat şi livrat în tot acest timp numeroase proiecte de instruire şi consultanţă pentru diverse companii, toate cu impact deosebit de mare şi benefic în activitatea ulterioară a cursanţilor. Arii specifice de expertiză: Managementul timpului, Abilităţi de comunicare, Tehnici de prezentare, Inteligenţa emoţională, Cursuri de vânzări, Gândire pozitivă, Gestionarea eşecurilor, Leadership, Managementul echipei, Managementul conflictelor, Branding personal, Relaţii cu clienţii.

Pentru a participa la workshop, doritorii sunt rugaţi să îşi rezerve un loc, până marţi, 2 octombrie a.c., inclusiv, scriind pe adresa andreea@focuspeinima.ro. Taxa de participare este de 40 lei/persoană, iar plata se va efectua la intrarea în sală.