Maite de Calva a devenit simbolul politicii ferme a autorităţilor britanice după protestele de la începutul lunii august. Această mamă celibatară, imigrantă spaniolă, rezidentă pe malul Tamisei, în Londra, a fost prima care a primit o notificare din partea municipalităţii, de evacuare din locuinţa socială, compusă din două camere, după ce fiul său de 18 ani a fost acuzat de mai multe fapte comise în timpul protestelor. Acesta din urmă, Daniel Sartain-Clarke, a fost arestat pentru furt dintr-un magazin de electronice, la 8 august, şi menţinut în arest preventiv în aşteptarea termenului de judecată, prevăzut pentru 6 septembrie. Aleşii locali n-au găsit de cuviinţă să mai aştepte îndeplinirea procedurii de expulzare. „Primăria va face tot ce este posibil pentru a se asigura că vinovaţii vor plăti pentru comportamentul lor. Care poate merge până la expulzare” a explicat liderul conservator al municipalităţii, Ravi Govindia. Dacă inculpatul este achitat, procedura va fi anulată. Mai multe municipalităţi au adoptat un răspuns nemilos la revoltele derulate, soldate cu mari pagube materiale, încurajate fiind în atitudinea lor de premierul David Cameron. În timp ce instanţele condamnă sever insurgenţii, cu pedepse augmentate cu 25% faţă de practica uzuală, sancţiunile nu se opresc doar la închisoare. „Noi vă asigurăm că toţi aceia care au cauzat pagube, încălcând legea, vor fi evacuaţi din locuinţele sociale” a exclamat prim-ministrul. Şi pentru aceasta a fost aplaudat. O petiţie pentru privarea insurgenţilor de toate avantajele sociale a fost deja semnată de 220.000 de persoane. „Niciun contribuabil nu doreşte să subvenţioneze pe cei care au distrus şi furat bunuri din magazine, probând dispreţ pentru ceea ce le oferă ţara” se arată în scrisoare. În sudul Londrei, Consiliul Southwark a trimis, în săptămâna precedentă, 35 de scrisori de expulzare. „Din cei 120 de rezidenţi locali anchetaţi pentru implicarea în revolte au fost identificate 35 de cazuri, explică Ian Wingfield, ales local de Southwark, responsabil de repartizarea locuinţelor. Ne bazăm pe o lege din 1985, care permite municipalităţii să expulzeze un rezident vinovat de comiterea unui delict. Analizăm caz cu caz, de o manieră responsabilă şi proporţională. Nu vom arunca în stradă pe cineva care a luat o sticlă cu apă sau persoane în vârstă, ca să nu mai vorbim de copii”. Presiunea politică pentru o reacţie fermă şi rapidă antrenează, uneori, un pic de precipitare. Evacuările dorite de primari trebuie validate de judecători. Nu-i mai puţin adevărat că deciziile primăriilor exced demarcarea politică. Încât municipalităţile de stânga, precum Southwark, Manchester, Nottingham sau Greenwich, s-au pronunţat identic celor de dreapta, din Westminster, Hammersmith, Fulham sau Wandsworth. Consiliile municipale sunt în vacanţă şi în multe locuri se tergiversează încă luarea unei decizii. La Westminster, în inima Londrei, din cei 34 de rezidenţi condamnaţi, 19 ocupă locuinţe sociale. Unele voci denunţă „dubla pedeapsă”. Lordul Ken Macdonald, consilier al reginei, fost procuror general, a declarat că judecătorii riscă să fie incomodaţi de astfel de sancţiuni. „Sună foarte bine în media, dar nu sunt sigur că aruncarea foştilor insurgenţi şi a familiilor lor în stradă, în absenţa resurselor, ne ajută să restabilim armonia socială şi să prevenim noi tulburări sociale”. Pentru a calma zelul represiv, secretarul de sta pentru comunităţi, Eric Pickles, a anunţat o consultare pe această temă.
