Un caz de reală îngrijorare dizolvat în derizoriu

0
325

Directorul staţiei Antena 3, Mihai Gâdea, a afăcut, luni seara, în timpul emisiunii „Sinteza zilei”, un anunţ lapidar de o reală îngrijorare: „Astăzi redacţia noastră a primit ameninţări pentru că am făcut dezvăluiri. Într-o democraţie asta este de nepermis. Aşa ceva este intolerabil. Cine îşi permite să ameninţe jurnalişti într-o ţară membră a UE, înseamnă că încalcă legi şi ce spun acele legi despre asemenea ameninţări”. Postul de televiziune Antena 3, partener al CNN, poate să placă unora şi mai puţin sau deloc altora. Avem în vedere calitatea ştirilor, cât şi a dezbaterilor, din fiecare seară. Cu ajutorul telecomenzii fiecare dintre noi comută pe ce post de televiziune doreşte. Antena 3 a mai primit, de-a lungul anilor, ameninţări repetate, tot în urma unor dezvăluiri, şi de regulă în afara semnalării acestora, reprimându-şi orice exces de nervozitate, n-a făcut tapajul de rigoare. Fireşte nu trăim într-un ocean de rigoare morală, greu de găsit în lume, şi derapajele retorice ale unor rătăciţi –episoade de schizofrenie- n-au cum să fie asanate, dar de-a dreptul surprinzător, în presa zilei de ieri n-am identificat nici un comentariu, pro sau contra, celor dezvăluite de Mihai Gâdea. Deşi solidaritatea media ar trebui să fie varianta caldă, a oricărei deontologii. Fără a distribui anateme şi indulgenţe şi a ne baricada într-o moralitate de prisos, nu opinăm că suntem în faţa unei exagerări sau a unei inflaţii de fleacuri. Nimeni nu vrea să explice nici gravitatea anunţului iniţial, nici destinderea amuzantă de a doua zi. Cu alte cuvinte suntem invitaţi la frivolitate. Fleacuri! Că avem un geniu al derizoriului şi nimic nu scapă de bagatelizare, ştiam. Iată cum stau lucrurile. Le reamintim doar. Anual, ONG-ul „Reporteri fără frontiere” întocmeşte un clasament, analizând situaţia din 180 de ţări, luând în consideraţie formularele completate de jurnalişti, date statistice şi atacuri consemnate împotriva oamenilor din media. În ultimul clasament, cel pe anul trecut, România se afla pe locul 48, după ce în anul precedent se poziţionase pe locul 47. Că vecinii României stau realmente mult mai prost, deşi e vorba de Serbia (93), Ucraina (96), Rep. Moldova (91), Ungaria (89), nu ne încălzeşte. Anul trecut „Reporteri fără frontiere” ar fi înregistrat cel puţin 13 atacuri împotriva oamenilor din presă, faţă de 22 în anul anterior. Că situaţia s-a înrăutăţit, din cauza problemelor financiare ale instituţiilor de presă, toate dependente de publicitate, mult diminuată pe fondul pandemiei de coronavirus, este de acum cunoscut. Când guvernul Ludovic Orban a încercat un plus de consideraţie pentru media n-au lipsit comentariile, inadecvate, opinându-se, fără argumentele de rigoare, că se doreşte transformarea ei în unealtă de propagandă politică. Mare eroare. Nu a contat nici câtuşi de puţin faptul că presa a rămas la fel de critică faţă de guvern. Guvernul a fost determinat să plătească spaţiul publicitar pe care îl ocupă cu comunicatele, informările şi recomandările specialiştilor, despre pandemie. Asta e mită? Orice ameninţare la libertatae presei este însă de netolerat, fiind aspru taxată, cum spuneam, de „Reporteri fără frontiere”. Cazul dezvăluit de Antena 3 este unul grav şi neliniştitor. Chiar dacă libertatea presei este în declin în întreaga lume, cum ilustra un raport al organizaţiei „Freedom House”. Şi asta se întâmplă paradoxal chiar în SUA, unde s-au revocat acreditări de presă la Casa Albă, interzicându-se chiar accesul la reuniuni la nivel înalt jurnaliştilor. Revenim la ceea ce ne interesează, subiectul în discuţie: ameninţări la adresa presei şi a jurnaliştilor au mai existat şi vor mai exista. Autorii acestora nu se pot ascunde însă, fără a fi identificaţi, în condiţiile tehnologiilor de astăzi. Aşa că aşteptările noastre se îndreaptă spre instituţiile abilitate ale statului, care nu se pot considera derobate de orice răspundere, când e vorba de libertatea presei, cu simbolistica ei specifică.