Grecia este deja pe drumul părăsirii euro şi scenariul pare tot mai probabil, deşi se încearcă evitarea lui. Vineri seara, Alexis Tsipras şi guvernul său de stânga radicală, aliată dreptei naţionaliste, şi-a surprins partenerii europeni prin anunţarea unui referendum, pentru 5 iulie a.c., după refutzul ultimelor propuneri de reforme vizând consolidarea bugetară, de fapt exigenţe ale creditorilor (CE, BCE, FMI), în schimbul unor ajutoare financiare vitale. La Bruxelles s-a denunţat imediat „iresponsabilitatea” acestui apel la referenedum. Confuzia este maximă. Sâmbătă, 27 iunie a.c., la Bruxelles, ministrul olandez al Finanţelor, Jeroen Dijsselbloem, şeful eurogrupului, a anunţat că negocierile au fost încheiate. Acum, pe de o parte miniştrii de Finanţe din zona euro au anunţat că nu prelungesc al doilea plan de ajutor acordat Greciei în 2012, începând cu 30 iunie a.c, Atena putând intra în incapacitate de rambursare a 1,6 miliarde de euro către FMI – termen de scadenţă, marţi – pe de altă parte, BCE, aflată în prima linie, poate continua susţinerea sistemului bancar grec, solvabil, dar confruntat cu o criză de lichidităţi, augmentată prin retrageri masive de depozite de către antreprenori şi particulari. Întrebarea care se pune este următoarea: ce semnificaţie poate avea pentru greci votul virtual din 5 iulie a.c., pe un plan expirat? Miniştrii de Finanţe din zona euro refuza, deja au stabilit, prelungirea planului de ajutor până după referendum, aşa cum ceruse Alexis Tsipras, ceea ce înseamnă că se pregătesc de „Grexit”. Nimeni nu doreşte să cedeze, considerând că ar fi vorba de un şantaj al Greciei. Se estimează că decizia este exclusiv greacă. Fără un control al capitalului (limitarea retragerii de bilete sau de viramente), băncile greceşti s-ar putea închide peste câteva zile, antrenând un adevărat coşmar. Dificil de ştiu dacă referendumul propus de Alexis Tsipras se va concretiza realmente. Oricum, consecinţele unui Grexit, pentru economia greacă, sunt controversate. În primul rând, incerte sunt şi efectele unei noi monede, care va trebui imprimată, fiindcă exporturile ar putea fi limitate. Complicaţiile sunt enorme. Criza greacă nu este doar despre Grecia şi datoria ei, este şi o confruntare Bruxelles-guverne naţionale. Într-un asemenea context, fostul director al FMI, Domenique Strauss-Kahn, care se afla în funcţie la începutul crizei greceşti, a părăsit tăcerea, cerând europenilor să accepte „o suspendare temporară a plăţilor, către Atena, dar aceasta să beneficieze de o mare extindere a maturităţilor şi chiar o reducere nominală masivă a datoriilor în ce priveşte instituţiilor publice”. Şi mai spune aşa DSK: „FMI a subestimat gravitatea crizei greceşti şi slăbiciunea instituţiilor din această ţară. Nu era o problemă clasică de balanţă contabilă”. În fine, acelaşi DSK mai critică caracterul inept şi dezastruos al ajustărilor bugetare severe, care au fost regulă în zona euro, în plină criză. „Forţând guvernul grec să cedeze, se creează un precedent tragic pentru democraţiile europene şi putem avea, în marş, o reacţie incontrolabilă”.
