În “era Mihai Rotaru” Universitatea Craiova a fost umilită de FCSB/Steaua mai rău ca oricând. Nicio altă echipă nu a încasat atâtea goluri de la trupa lui Gigi Becali precum Craiova în ultimul deceniu. Nici când ceda punctele forţată de împrejurări nu era îngenuncheată astfel Ştiinţa, nu erau umiliţi fanii în asemenea hal. În acest sezon, bilanţul e un dublu 0-3, iar pe umilinţele anilor trecuţi scrie: 1-4 de 2 ori, 2-5, 0-3, 2-3 de 3 ori şi multe alte eşecuri cu 0-2 sau la limită. Nu e un complex, nu sunt nici blaturi, pur şi simplu atunci când “îşi încordează muşchii” FCSB îşi bate joc de Rotaru şi de băieţii săi, iar când nu forţează, îi bate la un gol sau două. Gigi Becali face echipa şi schimbările la FCSB, dar are un club organizat, cu câţiva oameni de fotbal prin preajmă, cu care se sfătuieşte şi care-l ajută, chiar dacă deciziile îi aparţin exclusiv. Ia ca buget, Becali îşi permite să renunţe la jucători pe care a cheltuit sume importante şi chiar să le plătească “ordonanţa” la disponibilizare, în timp ce Rotaru se cramponează de nişte jucători rataţi, care au avut o perioadă bună acum câţiva ani. La Craiova, Mihai Rotaru nu e doar conducătorul suprem, e singurul, e unicul. El nu are nevoie de altcineva, fiindcă probabil se pricepe prea bine la fotbal, chiar dacă spunea în stânga şi-n dreapta când a descins în Bănie că nu vrea “să ajung cumva să cred că mă pricep la fotbal”.
Între timp, a scăpat de toate “ajutoarele” sau executanţii din club, fie că au fost componenţi ai Craiovei Maxima ori venetici precum Marian Copilu. Ultimii doi daţi afară de Rotaru au fost Craioveanu şi Cârţu. O fi constatat mister Rotaru că nu sunt utili, că nu se pricep, deşi oricum nu le lua în seamă părerile când se luau decizii importante, dar problema este că nici nu a adus pe altcineva. Rotaru dirijează totul de la distanţă, de la Bucureşti sau din vacanţele exotice prin delegatul Milică (Emil Pieleanu). Cam asta e Universitatea Craiova de acum, jucăria lui Rotaru şi Milică. Problema e că jucăria nu funcţionează defel. Discursul tragi-comic al lui Rotaru înainte de meci, cu aşa-zis rol mobilizator, “trebuie să arătăm că avem cel mai bun lot din ţară”, a fost egalat de cel de la final. Nicio vorbă despre ruşinea din teren, de parcă a fost un egal provocat de ghinion, nişte bântuieli despre arbitraj şi o poveste despre cum le-a ridicat la final moralul jucătorilor, bieţii de ei.
Antrenorul-manager tocmit de Rotaru pare să fie o altă mare păcăleală. Fie că nu ştie ce să comunice, fie că nu reuşeşte să o facă, în ambele cazuri fiind problema sa, echipa joacă de parcă nimeni nu înţelege nimic din “zosada”, “julti carton”, “ne zaieţ, ne pagadi” sau ce-o mai bâgui gospodin Petev. De fapt, dacă domniţa cu traducerea le comunică lui Markovic, Ivan şi Mateiu cam ce tălmăceşte şi pe la conferinţe, e explicabil jocul prestat de Craiova în ultimele luni. Fiindcă asta e adevărata problemă: exprimarea execrabilă, de liga a treia, a echipei lui Rotaru. Nu neapărat zestrea de 2 puncte în 5 meciuri, una catastrofală şi pentru un antrenor care venea de la judeţ, este neapărat dureroasă, ci jocul fără orizont. Nu se constată nicio idee de joc, Petev, disperat, schimbă jucători şi sisteme de joc de la un meci la altul sau chiar pe parcursul aceleiaşi partide. Cu FCSB a abordat un 3-4-3, cu Mitriţă ca “9 fals”, deşi nu testase această asezare în niciun amical, măcar preţ de o repriză, şi de care s-a dezis acum la pauză. De fapt, dacă în vară, la Bansko, Rotaru a constatat că are aceeaşi viziune despre fotbal precum Petev, atunci e clar…Ne-am convins şi că Soiri e inferior lui Borţa, că Maldonado e mult sub cea mai slabă versiune a lui Papp, iar “Mekva” a comis-o la debut, el făcând practic 0-2.
A fost destulă lume (vreo 18.000 de spectatori) să vadă umilinţa, majoritatea fanilor au plecat când s-a făcut 0-3. Au venit şi să-l ocărască şi pe trădătorul Băluţă, deşi când a fost schimbat nici nu au mai avut puterea să-l fluiere… Dacă era o întâmplare rezultatul, nimeni nu “dezerta” din tribune, lumea rămânea lângă jucători să absoarbă amarul eşecului, ar fi fost chiar dispusă să-şi consoleze echipa. Statistica ne îneacă însă în astfel de batjocuri şi nu mai sunt de tolerat. Lumea a iertat şi s-a întors, dar nu a uitat, aşa că a plecat jurând că nu mai calcă să vadă repusă în scenă ruşinea. Sigur, mereu se vor întoarce în tribune, fiindcă e vorba de echipa favorită, dar vor reveni tot mai puţini, tot mai sceptici, tot mai puţin dispuşi la concesii. Cu fiecare astfel de insultă, media de spectatori scade şi în curând Rotaru va rămâne singur şi pe stadion, nu doar în club.
Universitatea Craiova – FCSB 0-3
Au marcat: Olaru 45 penalty, Coman 50, Miculescu 84.
Universitatea Craiova: L. Popescu – Maldonado, Zajkov (Raul Silva 79), Badelj (J. Markovic 46) – Soiri, Al. Creţu, Căpăţînă (Mekvabishvili 46), N. Bancu – Cîmpanu (Koljic 57), Mitriţă, Baiaram (Danciu 46). Antrenor: Ivailo Petev
FCSB: Târnovanu – Pantea (V. Creţu 46), Dawa, Ngezana, Radunovic – Olaru, Ad. Şut, Lixandru (Baba Alhassan 69) – Al. Băluţă (Miculescu 83), Luis Phelipe (Oct. Popescu 46), Fl. Coman (Ov. Popescu 77). Antrenor: Elias Charalambous.
Arbitriu: Marcel Bîrsan
