Despre referendumul din 7 octombrie a.c.

Motiv de multe controverse, de poziţionări mai mult sau mai puţin radicale, referendumul pentru redefinirea familiei în Constituţie este expresia a trei milioane de cetăţeni, care l-au convocat, adică expresia pură a democraţiei şi o formă de exercitare a suveranităţii naţionale. Coaliţia pentru familie care a depus la Parlament cele trei milioane de semnături, pentru revizuirea Constituţiei, a editat deja o broşură, în format A6, intitulată „Un referendum pentru România”, cu toate explicaţiile de rigoare. Formularea propusă pentru articolul 48, al. 1, din Constituţie este următoarea: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Se invocă faptul că referendumul costă nu puţini bani, care puteau avea o altă utilizare: categoric aşa stau lucrurile, dar cum scrie şi Adrian Papahagi, profesor la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, care nu are nicio legătură cu alianţa de guvernare, dimpotrivă, despre referendum, democraţia costă. Şi nimeni nu se gândeşte la suprimarea ei şi înlocuirea cu o elită luminată. Ne interesează, aşadar, doar definiţia celei mai importante – cardinale – instituţii umane în faţa legii. Nu se schimbă nimic, toate rămân ca acum, prevăzute în noul Codul Civil, adoptat prin Legea 287/2009, pusă în aplicare prin Legea 71/2011. Astfel, la articolul 258 (Familia) al. 4, se precizează: „În sensul prezentului Cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie”. În ceea ce priveşte definiţia căsătoriei la art. 259 (Casătoria) al. 1, se precizează: „Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie încheiată în condiţiile legii”. De vreme ce doar un cuplu constituit dintr-un bărbat şi o femeie poate procrea, orice altă combinaţie nu se califică pentru căsătorie şi atât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cât şi Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului operează în mod intenţionat cu noţiunea „de bărbat şi femeie” –  şi nu cu cea de „soţi” -, uniune liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, întemeiată pe egalitatea de drepturi şi obligaţii, având ca scop esenţial constituirea unei familii. Identificarea căsătoriei cu o dogmă religioasă anume este falsă. Căsătoria nu este o creaţie religioasă. Dimpotrivă, necesităţile naturii noastre comune sunt cele care au modelat, în toate religiile, recunoaşterea acestei instituţii. Pentru a înţelege aceste lucruri nici măcar nu e nevoie să fi un om religios. Coaliţia pentru familie nu îşi propune de fapt schimbarea sau crearea de noi norme legislative sau drepturi, ci o simplă clarificare a textului constituţional. Va trebui să mergem, aşadar, la referendumul din 6 şi 7 octombrie cu convingerea că participăm la o responsabilă acţiune civică, reală, spre binele societăţii româneşti şi al viitorului naţiei noastre. Pentru a trăi conform normelor şi moralei creştine. Să mai spunem un lucru: nici unul din drepturile individuale pe care homosexualii le deţin, în acest moment, nu va fi afectat. Căsătoria este şi trebuie să rămână instrumentul constituţional prin care statul acordă cel mai extins grad de protecţie părinţilor şi copiilor lor. Aceasta pentru că familia este o valoare universală, fundamentală, fără de care oricărei societăţi îi este imposibil să existe.