Vaccinarea cu hexavalent a fost reluată

0
76

După trei luni de aşteptare, imunizarea cu vaccin hexavalent a fost reluată şi în judeţul Dolj. Săptămâna aceasta, la Direcţia de Sănătate Publică au ajuns 3.700 de doze ce vor fi folosite atât pentru recuperarea copiilor care au rămas nevaccinaţi cât şi pentru vaccinarea a 500 de copii în fiecare lună.

dspVaccinul asigură protecţia împotriva mai multor boli grave, precum hepatita B, poliomielita sau tusea convulsivă şi se administrează la vârstele de două, patru şi 11 luni. În ultimul an, imunizarea copiilor cu hexavalent s-a realizat cu întreruperi provocate de lipsa dozelor necesare de vaccin, deşi acesta face parte din schema obligatorie şi se administrează împotriva tetanosului, tusei convulsive, difteriei, haemophilus şi poliomielitei, dar şi hepatitei B. Vaccinul a fost imposibil de găsit timp de mai multe luni de zile şi de fiecare dată soluţiile găsite de autorităţi s-au dovedit a fi temporare.

În plus, şi vaccinul împotriva hepatitei B lipseşte de ceva timp, iar autorităţile sanitare au luat decizia de a-l substitui, folosind vaccinul hexavalent. În luna decembrie a anului trecut a fost aprobată o schemă de vaccinare alternativă pentru asigurarea protecţiei copiilor născuţi din mame cu hepatită B. Medicul de familie ar urma să administreze, atunci când va fi disponibil, vaccinul hexavalent acestor mame de la vârsta de 6 săptămâni a copilului.

În fiecare lună, în Dolj, trebuie vaccinaţi 500 de copii

Vaccinarea reprezintă metoda cea mai eficientă de combatere şi eliminare a numeroase boli transmisibile. Cu toate acestea, specialiştii consideră că acoperirea vaccinală în România este în scădere. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă efectuarea obligatorie a şapte vaccinuri, pentru difterie, pertusis, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion şi poliomielită , atrăgând atenţia că scăderea imunizării creşte riscul apariţiei de epidemii.

În fiecare lună, în judeţul Dolj, ar trebui vaccinaţi aproximativ 500 de copii. Pentru că dozele de hexavalent au lipsit de la sfârşitul lunii ianuarie a.c, medicii de familie au aşteptat reluarea procesului de imunizare, în această perioadă fiind recuperaţi şi copiii care au rămas nevaccinaţi.

România se confruntă în ultimii ani cu scăderea constantă a acoperirii vaccinale pentru toate tipurile de vaccinuri utilizate. O cauză este aceea că se realizează cu dificultate aprovizionarea constantă cu vaccinuri, din cauza numărului mic de producători şi a problemelor de producţie care apar frecvent şi care afectează şi alte state europene.

Vaccinarea în România a scăzut constant de la an la an la toate vaccinurile incluse în Programul Naţional de Vaccinare. Astfel, la nivelul anului 2014 pentru copii în vârstă de 18 luni, acoperirea vaccinală la nivel naţional şi pe tipuri de vaccinuri a înregistrat valori de 81,3% pentru BCG, 76,4% pentru Hep B, 51,7 % pentru DTP, HiB şi VPI, şi respectiv de 73% pentru ROR.

Va fi asigurat un stoc necesar de vaccinuri

vaccinProiectul de lege are în vedere reglementarea activităţii de organizare şi finanţare a activităţii de vaccinare în România în vederea prevenirii şi limitării răspândirii bolilor transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare în populaţia generală.

De asemenea, proiectul de lege are în vedere creşterea acoperirii vaccinale pentru toate tipurile de vaccinuri incluse în Programul Naţional de Vaccinare, astfel încât să se asigure un status imun corespunzător al copiilor împotriva principalelor boli prevenibile prin vaccinare precum şi conştientizarea părinţilor sau reprezentanţilor legali ai acestora privind beneficiile vaccinării, siguranţa, calitatea şi reacţiile adverse posibile în caz de vaccinare.

 La nivel european toate statele membre au o tradiţie lungă în implementarea programelor de vaccinare, inclusiv România. Totuşi, strategia de vaccinare adoptată de fiecare stat membru diferă, astfel încât tipurile de vaccinări, tipurile de vaccinuri utilizate în programe, numărul de doze sau vârstele eligibile pentru fiecare tip de vaccin, modalitatea de finanţare (gratuit/compensat) sunt stabilite la nivelul fiecărui stat, pe baza recomandărilor specialiştilor naţionali în domeniu dar şi pe baza dovezilor ştiinţifice şi recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Spre exemplu, în 11 din cele 28 state membre UE (Belgia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Franţa, Grecia, Polonia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Malta) vaccinările sunt obligatorii şi admiterea într-o unitate de învăţământ sau colectivitate se realizează numai pe baza dovezii de vaccinare completă conform schemelor naţionale. Sunt exceptate cazurile de contraindicaţii medicale dovedite.