Consecinţele geostrategice ale integrării Crimeei în Rusia

0
328


Deloc paradoxal, după cinci luni de criză Ucraina cunoaşte o relativă „întoarcere la calm”. Crimeea şi Sevastopolul s-au reataşat de facto, din 18 martie a.c., Federaţiei Ruse, înregistrarea legală a procedurii fiind o simplă formalitate pentru Duma de Stat şi Consiliul Federaţiei. Crimeea trăieşte deja ora Moscovei şi, începând cu 30 martie a.c., rubla va fi introdusă ca monedă de schimb. Forţele armatei ucrainene staţionate pe teritoriul Crimeei, de acum ruse, au fost demantelate şi Kievul a dispus retragerea lor integrală din peninsulă. Noile structuri guvernamentale şi executive sunt deja instalate în Crimeea şi Sevastopol, iar vama rusă asigură serviciile de rigoare. Ucraina primeşte, în schimb, din partea FMI, un ajutor financiar cuprins între 14 şi 18 miliarde dolari, destinat evitării falimentului, cu condiţia adoptării unor stricte măsuri de austeritate. Planul de ajutor financiar al ex-republicii sovietice prevede suma de 27 miliarde dolari, eşalonată pe doi ani, dar cu respectarea unor condiţii stricte: creşterea cu 50% a preţului gazului, îngheţarea sau reducerea salariilor funcţionarilor şi lăsarea fluctuării monedei de schimb. Ieri, premierul Arseni Iaţeniuk a prezentat în faţa Parlamentului de la Kiev un ansamblu de măsuri cuprinzând reducerea cu 10% a personalului din ministere, vânzarea terenurilor şi a proprietăţilor, taxarea celor bogaţi, suprimarea subvenţiilor în minerit. Rusia recuperează accesul privilegiat, comercial şi logistic, între Marea Mediterană şi Oceanul Indian, prin care tranzitează peste 30% din exporturile maritime ruseşti. Se mai aşteaptă la opoziţia nord-vest/sud-est din Ucraina, care ar putea genera o federalizare a ţării. Prin presiunea sa energetică şi economică, Rusia poate controla tot bazinul Donbas-ului din est, lăsând Europei regiunile agricole ucrainofone foarte sărace. Într-o grilă culturală, religioasă şi lingvistică, o reală fractură ideologică se derulează astăzi în Ucraina, în legătură cu un conflict al generaţiilor. Această linie de fractură ideologică va fi evidentă la apropiatul scrutin prezidenţial. Ca o notă de umor, în nişte vremuri deloc potrivite, ucrainencele au decretat „greva sexului”, sub deviza „nu te da ruşilor”. În timp record, paginile de Facebook s-au încărcat cu mesaje pe această temă, mai ales că „femeile de succes” ucrainence sunt în egală măsură femei de afaceri. Şi amintesc de Grecia antică, de piesa „Lisistrata”, a lui Aristophane, când femeile au utilizat acest slogan pentru a opri războiul dintre Sparta şi Atena. Deocamdată, Rusia se vede privată de un summit G8, exclusă chiar pentru o vreme din clubul marilor puteri. Numai că Rusia nu percepe lumea la aceeaşi manieră ca Occidentul. Europa a pierdut noţiunea de „putere”, pe când Rusia lui Putin înţelege lumea la o manieră geopolitică proprie. În absenţa unei linii roşii, Moscova se complace a redefini cartea teritoriului său, recreând cordoane sanitare şi un glacis protector în periferia sa. Deocamdată, trupele ruse sunt masate la frontiera de est a Ucrainei, demonstraţia de forţă permiţându-i şi alte iluzii, mai ales că o serie de ţări din UE (Finlanda, Estonia, Lituania, Slovacia, Cehia) depind 100% de gazul rusesc, în timp ce Letonia, Bulgaria, Grecia, Germania, Polonia, Ungaria, Slovenia – în procent de peste 40%. Doar Regatul Unit, Portugalia, Spania, Belgia, Suedia, Danemarca nu importă gaze din Federaţia Rusă.