Complexul arhitectural „Minerva” din Craiova a fost mereu un reper al porţiunii de „Corso”, dintre Prefectură şi hotelul cu acelaşi nume, pe strada Unirii, un semn heraldic dacă vreţi, care atrăgea duminica după-amiază, aidoma unui magnet lumea tânără şi frumoasă a urbei. O lume pe care Craiova a avut-o din totdeauna. S-a mai scris în presa locală despre simbolistica arhitecturală a „Minervei”, nu şi despre ambianţa civilizată a arterei care găzduia cele mai prestigioase librării şi anticariate şi cele mai bune cofetării. După demolarea Căii Unirii, în urma cutremurului din 1977, peisajul s-a schimbat total, şi prin reabilitările cu gust arhitectural, pe mandatul primarului Antonie Solomon, încât aproape nimic nu mai aminteşte de ceea ce a fost. Doar ansamblul momumental „Minerva”, aflat în patrimoniul naţional clasa I, al cărui act de naştere a fost semnat cu mai bine de un secol în urmă, sub numele, strălucirea şi utilitatea de „Cazinoul Minerva”. Atunci, arhitectul Toma Dobrescu, din prima generaţie de arhitecţi români şcoliţi la Ecole de Beaux Arts, care mai avea în portofoliu şi Colegiul „Carol I” şi Muzeul Olteniei, a predat planurile noii construcţii unei societăţi anonime, în care antreprenorii şi lucrătorii erau precumpănitor italieni, dar lucrările au fost coordonate de inginerii Ion Poienaru şi Ţăpârdea. Ca decorator, a fost ales renumitul pictor şi sculptor Anghel Chiciu, picturile fiind realizate în stil „Maur” ca şi vitraliile, precum şi întreaga arhitectură a complexului, care dau o notă distinsă de mare refinament, dar şi de eleganţă, fiind o splendidă bijuterie arhitectonică. Construcţia în stil maur, cu o bogată decoraţie la exterior, s-ar fi terminat pe 27 septembrie 1903, din fondurile Epitropiei „Madona Dudu” şi ar fi avut la inaugurare –când au participat Regele Carol I şi Prinţul Ferdinand- un restaurant şi un hotel, adăugându-li-se ulterior, prin amenajări inspirate, o cofetărie, crama şi grădina de vară. Mai târziu, sub auspiciile unor restauratori iscusiţi renumita „Sală Maură”, ca şi braseria, au devenit puncte de atracţie, „Minerva” dominând, în multe privinţe, absolut toate celelalte restaurante ale oraşului. Deviza vremii „toată lumea bună, la Minerva se adună”, menţionată şi de Alex Firescu şi Constantin Gheorghiu în cartea lor „Craiova, mon amour” (ed. Scrisul Românesc, 2009) s-a topit, cum era şi firesc. „Minerva” ispitea de-a dreptul, prin faima sa, conferită de bucătăria şi vinurile alese, din cele mai prestigioase crame, mai ales că de la începuturile sale, prin conducerile destoinice care s-au perindat de-a lungul anilor, şi-a păstrat un anume blazon. Pe estrada sa de momente artistice s-au produs cei mai reputaţi lăutari virtuozi ai vremii, care au desfătat oaspeţi ai urbei de rară reputaţie, mulţi la număr, printre care George Enescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Alexandru Piru, Delavrancea, Rosetti, Vlahuţă, Alexandru Macedonski ş.a.m.d., oameni politici de anvergură –precum Ygnacy Poscysky preşedintele Poloniei (în 1939) Ridz Smygly mareşal al Seimului polonez, Iosif Broz Tito preşedintele Iugoslaviei, Charles De Gaulle preşedintele Franţei şi alţii pe care nu-i mai enumerăm. A cântat şi Maria Tănase, în multe rânduri, dar şi Ioana Radu cu dioasele sale romanţe, Dorina Drăghici, Mia Braia, Maria Lătăreţu, taraful lui Ion Piculeaţă sau Nicu Teodorescu Tandin, cu repertoriile lor nemuritoare. În salonul maur în perioada 15 decembrie 1903 şi 8 ianuarie 1904 s-a desfăşurat o expoziţie de artă plastică, şi obiecte de patrimoniu, cu o valoare istorică apreciate elogios de marele Nicolae Iorga. În cadrul expoziţiei, pentru prima oară au fost expuse drapelul lui Tudor Vladimirescu, unele obiecte care ar fi aparţinut lui Cristian Tell, Costache Romanescu şi Petrache Romanescu. O lume bună a urbei şi nu numai i-a trecut mereu pragul, de-a lungul anilor, sedusă de un miraj inefabil. Un miraj ajuns la crepuscul, de la o vreme. În prezent „Minerva”, aflată în proprietatea lui Pompiliu Şelea, din branşă, pesoană destul de elevată, cu autentice specializări în domeniu, aspiră la regăsirea strălucirii de odinioară. Deşi concurenţa are amplitudine. Pe site-ul Casei Sotheby’s preţul anunţat este de 1.950.000 euro şi drept de preemţiune au Consiliul Judeţean şi Primăria Craiova. Lia Olguţa Vasilescu ne-a spus că are cunoştinţă de toată povestea, nu este deloc indiferentă la posibila achiziţie, dar deocamdată anumite detalii nu-i sunt prea clare. Exercitarea dreptului de preempţiune şi statutul actual al ansambului arhitectural, repetăm monument istoric, ce-şi aşteaptă regăsirea unei străluciri avute, permit un răgaz. Nu ştim dacă arcuşul unor viorişti virtuoşi şi ţambalul de odinioară vor mai reverbera în Sala Maură, dar oricum –nu fără eforturi-, Minerva va păstra, de-a pururi, amintirea Craiovei de odinioară.
