Ca la nimeni în Europa, unde alegerile locale sunt distincte, calendaristic, de alegerile parlamentare, la noi a apărut, de o vreme, ideea comasării lor. Receptiv, premierul Emil Boc a reiterat, ieri, la RRA, ceea ce declarase la începutul săptămânii, că „cele două scrutine pot fi comasate prin adoptarea unui proiect de lege, iar oportunitatea comasării lor ar trebui să fie discutată cu toate forţele politice”. Grijuliu cu banul public, cum a dorit să pară, liderul PDL a justificat insolitul demers prin „realizarea unor economii de 30 de milioane euro, cât au costat alegerile locale în 2008 şi, totodată, ar fi un semnal politic intern şi internaţional de seriozitate din partea clasei politice”. Neîndoielnic, Emil Boc se autoiluzionează dacă şi crede că poate da un avantajos semnal politic internaţional prin această inovaţie electorală. Democraţia are regulile şi costurile ei în lumea civilizată, unde nu se concep astfel de experimente, fiindcă nu se poate. „Ar fi un semnal că România nu sacrifică anul 2012 pentru alegeri şi compromite creşterea economică şi stabilitatea macroeconomică, cu greu dobândite”, a mai spus Emil Boc. În această logică deloc surprinzătoare, cea mai „fericită” idee ar fi renunţarea desăvârşită la alegeri democratice şi perpetuarea actualei puteri, fiindcă tot ne încredinţa, cu câtva timp în urmă, un membru de vază al Guvernului, că „o dictatură luminată ar fi de bun augur”. Toate ţările din Uniunea Europeană sunt îngrijorate de prelungirea crizei economice, dar nicăieri n-a eclozat o asemenea iniţiativă. Ceea ce ocultează premierul Emil Boc, invocând „economii de 30 de milioane euro” este tocmai teama pe care o are, inoculată şi de ceea ce arată sondajele, că partidul său are şanse minime, chiar „rebranduindu-se”, să mai seducă electoratul. Dacă a fost vreodată capabil de aşa ceva. La alegerile parţiale din judeţul Neamţ, Colegiul uninominal 6, risipă de fonduri băneşti a făcut candidatul PDL Adrian Rădulescu şi nu contracandidatul acestuia, oferta USL. Problema în discuţie este dacă, din punct de vedere constituţional, este posibilă „comasarea” celor două tipuri de alegeri, chiar apelându-se la „artificii”, în discuţie fiind fie scurtarea mandatului parlamentar cu câteva luni, fie modificarea legii aleşilor locali, astfel încât acestora să li se poată prelungi mandatul cu 5-6 luni, ceea este posibil numai în cazuri de forţă majoră. Cât priveşte modificarea actualului sistem de vot uninominal compensat, ai cărui beneficiari au fost nu doar liberalii, ci şi democrat-liberalii, şi chiar social-democraţii, nu vor fi regrete nespuse. De altfel, nu iniţiativele electorale, cu iz politic, ale lui Emil Boc interesează, cât promovarea unui scrutin verificat deja în practică, de vreme îndelungată, de exemplu cel german, care nu poate fi contestat. Cum întreg demersul anunţat, de modificare a legislaţiei electorale, presupune consultarea, negocierea, respectarea procedurilor parlamentare, să sperăm că nu ne vom trezi cu „o nouă asumare a răspunderii”, expresie a gândirii clarvăzătoare a „democratului” Emil Boc, de acum obsedat de vânarea voturilor.
Domnul Boc, CA ŞI prim ministru, cu EXPPERTIZA deosebită pe care o are şi cu nota mare de la BAC pe care ne-a făcut-o cunoscută, ar trebui să ştie că “cele două scrutine” sunt, de fapt, “cele două scrutinuri”. Nu cred că există un alt prim ministru care să facă atâtea greşeli de exprimare ca micuţul nostru pui.
Comments are closed.