Doi principali rivali libieni, civilul Fayez al Sarraj şi militarul Khalifa Haftar, s-au pus aparent de acord, marţi, 25 iulie a.c., în Franţa, pentru scoaterea ţării din haos, convenind, teoretic, asupra încetării focului şi organizării cât mai rapide de alegeri. Reuniţi la Celle – Saint Cloud, în regiunea pariziană, la iniţiativa preşedintelui francez, Emmanuel Macron, Sarraj şi Haftar au „agreat”, fără să semneze, o declaraţie în 10 puncte, citită în arabă, în faţa presei. „Soluţia la criza libiană nu poate fi decât politică şi presupune un proces de reconciliere naţională a tuturor libienilor”, sună o frază în versiunea franceză. Fayez al Sarraj, şeful guvernului de uniune naţională, recunoscut de comunitatea internaţională, are competenţe la Tripoli, în timp ce mareşalul Haftar, omul-forte în estul ţării, la Benghazi. Emmanuel Macron a salutat curajul istoric al celor doi lideri, estimând că aceştia au capacitatea şi legitimitatea de a reunifica cele două părţi ale ţării. „Este o etapă, nu este încă pace în Libia”, estimează o sursă diplomatică franceză, insistând pe rolul noului emisar ONU, Ghassan Salame, care preia funcţia, în această săptămână, şi el asistent la dialog. Fayez al Sarraj şi Haftar s-au întâlnit deja în luna mai a.c., la Abou Dhabi, dar fără nici un rezultat. Întâlnirea de la Celle – Saint Cloud marchează victoria liniei pragmatice, promovate de Franţa, care îl consideră pe generalul Haftar drept un luptător contra terorismului. Şeful diplomaţiei franceze, Jean-Yves Le Drian, fost ministru al Apărării, în precedentul guvern, ştie că mareşalul Haftar are bune relaţii cu Egiptul şi Emiratele Arabe Unite. Paradoxal, dacă „şeful” statului libian, Fayez al Sarraj, 57 de ani, preşedintele Consiliului Prezindenţial al Guvernului de Uniune Naţională (GNA) şi prim-ministru, este de dată recentă pe scena politică internaţională, după ce a reuşit, în sectorul public, tatăl său, Mostafa, a fost unul din fondatorii Libiei independente, în 1951. Ocupă funcţia actuală din martie 2016. Adversarul său, format ca militar în fosta URSS, a participat la lovitura de stat care l-a adus la putere pe Gaddafi, cu care s-a certat ulterior plecând în exil 20 de ani. A revenit la revoluţia din 2011. Întâlnirea de marţi a iritat, însă, Roma, şi ministrul italian de Externe, Angelino Alfano, într-un interviu apărut în „Stampa”, s-a impacientat de multiplicarea mediatorilor, solicitând „unificarea eforturilor”. Momentan, în Libia este haos, de la căderea colonelului Gaddafi, în 2011. Miliţii dispersate îşi revendică noi teritorii, iar ameninţarea jihadistă rămâne prezentă. Oricum, vechile divergenţe rezidă şi, chiar dacă pariul se fondează pe faptul că mareşalul Haftar controlează estul ţării, în timp ce Fayez al Sarraj vestul ţării, stăruie neîncrederea reciprocă. Cei doi lideri nu sunt singurii actori pe scena libiană. Dacă întâlnirea poate fi un prim pas spre reconciliere, ea poate accentua, în acelaşi timp, fragmentarea ţării. Ipoteza organizării de alegeri într-un an este privită cu scepticism şi, mai mult, există riscul apariţiei celui de-al …treilea parlament.
