Tratament medical şi sufletesc pentru pacienţi, la Centrul medico-social din Bechet

La 1 ianuarie 2004, îşi deschidea porţile Centrul medico-social de la Bechet, unul dintre cele şapte care funcţionează sub tutela Consiliului Judeţean Dolj, la Brabova, Pleniţa, Amărăştii de Jos, Sadova, Cetate şi Melineşti şi Bechet, cumulând circa 240 de paturi. Aici, pacienţii au la dispoziţie un laborator de analize şi aparatură pentru depistarea bolilor interne în care îşi pun toate speranţele vindecării. Pe lângă acestea,  saloanele spaţioase cu mobilier nou şi o grădină presărată cu flori însufleţesc locul şi animă starea sufletească a pacienţilor. Nu a fost tot timpul aşa. Drumul de la un spital al cărui prag nu îl mai trecea nimeni întrucât condiţiile lăsau mult de dorit, până la o unitate care să ofere deopotrivă servicii medicale şi sociale decente oamenilor din întreg judeţul, a fost lung şi anevoios. În şapte ani de zile, lucrurile s-au schimbat în bine. Un lucru a rămas constant, personalul medical şi auxiliar care a pus umărul la realizări şi a trecut cu stoicism peste piedicile ivite de-a lungul vremii. Mulţumirea pacienţilor le răsplăteşte eforturile îi motivează la începutul fiecărei zile de muncă. Asta şi faptul că din ce în ce mai mulţi oameni apelează la serviciile centrului medico-social.

Unitatea medicală de la Bechet pune la dispoziţia oamenilor două tipuri de internări: una destinată bolnavilor cronici, cu afecţiuni care se tratează pe tot parcursul vieţii şi alta destinată cazurilor sociale – persoane ale căror aparţinători sunt plecaţi în alte judeţe sau ţări şi preferă să-i lase aici o lună, două, plătind serviciile. Dacă în primul caz lucrurile sunt clare – bolnavii fiind internaţi, fie pentru tratamente regulate specifice afecţiunii cronice de care suferă, fie pentru ameliorarea afecţiunii acutizate din diverse motive, în cel de-al doilea caz lucrurile nu sunt îndeajuns de cunoscute astfel că oamenii ajung să confunde centrul cu un azil. “Vrem ca activitatea acestui centru medico-social, proiect al Consiliului Judeţean Dolj de şapte ani, să le fie cunoscută oamenilor pentru că unii nu ştiu de noi, în timp ce alţii se întreabă cu ce ne ocupăm de fapt. Câteodată ne sperie ce se spune despre noi, ca şi despre celelalte centre similare din ţară – că suntem azile. Sunt primari care fac presiuni asupra noastră pentru a interna oameni neajutoraţi de care nu se pot îngriji. Nu putem să-i primim, n-au ajutor social sau alt venit, iar noi nu suntem azil”, explică Luiza Tulitu, medic în cadrul Centrului medico-social din Bechet. Ca să beneficieze de serviciile de aici, pacienţii plătesc jumătate de pensie, indiferent de venit, având asigurată cazarea, masa şi tratamentul. “Primim oameni din tot judeţul, nu numai din Bechet sau din comunele limitrofe. Aceştia trebuie să aibă pensie, ajutor social, sau susţinerea financiară a familiei. Avem un caz în care Primăria din Goicea a făcut efortul să-i achite contribuţia la Casa de Asigurări de Sănătate unui localnic fără posibilităţi materiale pentru a putea fi internat la noi”, a adăugat aceasta.

“Ne trebuie medici”

Cu o capacitate de 45 de paturi, unitatea are în prezent un singur medic şi 30 de angajaţi, parte din personalul TESA (tehnic, economic, socio-administrativ). Întrebată de ce ar mai avea nevoie centrul în materie de aparatură medicală, Luiza Tulitu, singurul doctor de la centru, răspunde cu convingere că nu de aparatură duce lipsă unitatea, ci de medici deoarece sunt mulţi pacienţi, iar patologia este diversă. “Sunt singurul cadru medical aici, iar personalul este insuficient. Nu ne gândim la aparatură acum. Ne trebuie medici. În acest moment 34 de paturi sunt ocupate, dar au fost luni în care numărul pacienţilor a ajuns la 70 şi a trebuit să ne descurcăm. Stăteau şi câte doi în pat deşi nu era indicat. Pe cei cărora ştiam că are cine să le supravegheze medicaţia îi ducem acasă şi treceam regulat în vizite medicale”, precizează Luiza Tulitu.

“Dăm fuga aici când ne doare ceva”

Deşi unitatea nu are o secţie de urgenţe, nu o dată s-a întâmplat ca localnicii din zonă să ajungă la centru având nevoie de îngrijiri imediate pentru că se simţeau rău. Aceştia şi-au format un obicei de pe vremea când clădirea găzduia un spital. “Adesea, oameni din Bechet, chiar şi fără asigurare vin şi ne cer ajutorul. Suntem obligaţi să le acordăm îngrijirile de urgenţă, nu-i putem lăsa aşa. Chiar de dimineaţă a venit o femeie săracă de aici cu copilul care avea dureri abdominale, vărsături şi a trebuit să-i asigurăm primul ajutor. Înainte de înfiinţarea centrului, aici era un spital mai mare, cu mai mulţi medici şi camera de gardă, desfiinţat din cauza indicatorilor scăzuţi şi oamenii s-au obişnuit să vină la urgenţă”, povesteşte Luiza Tulitu care îşi aminteşte că, la început, locul arăta mai mult a clădire abandonată decât a unitate sanitară, fără gresie, faianţă, mobilier, fără medicamente şi fără… pacienţi. “Sunt mulţumită de ceea ce am realizat în cei şapte ani împreună cu colegii mei. Suntem mândri că în ultimii doi, trei ani au început să audă de noi şi, după ce încearcă la un spital, două văd că nu merge, încearcă şi la centrul medico-social, cu gândul că e personal mai tânăr, mai amabil”, mai spune “domnişoara doctor”, aşa cum o ştiu pacienţii. În vârstă de 70 de ani, una dintre bătrânele internate în fiecare an din cauza osteoporozei care nu-i dă pace, spune că nici la Craiova nu a găsit tratamentul medical şi sufletesc de care are parte la Bechet. “Mă doare piciorul de câţiva ani, da’ vin mereu la domnişoara doctor. Când îmi zice să merg la Craiova, mă duc, pentru că am încredere în ce îmi spune. Aşa medici buni să tot vezi, dar cam rar la oraş. Nici nu vrem să ne ducem în altă parte, aici la noi avem un spital foarte bun, de bine de rău, dăm fuga aici când ne doare ceva. O mai deranjăm pe domnişoara doctor şi acasă, ştim că e de-a locului şi ne ajută”, mărturiseşte pacienta. Colega de salon subscrie mărturiei, continuând: “Acum îmi este mult mai bine, dacă nu veneam la domnişoara doctor cred că eram moartă. Mi-a fost foarte rău”, spune bătrâna cu voce scăzută.

***

Medicul Luiza Tulitu a absolvit Facultatea de Medicină din Craiova în ’98. După câţiva ani a revenit în localitatea natală, aşteptând să găsească aceeaşi oameni pe care îi lăsase în urmă cu mulţi ani. Nu a fost chiar aşa, însă. Determinarea cu care îşi face treaba zi după zi vine dintr-o întâmplare personală nefericită. “În decembrie 2003, când mergeam la Craiova ca să întocmim documentaţia pentru înfiinţarea centrului, m-am întors acasă şi mama era în pat, albă la faţă. Făcuse primul accident vascular, iar medicul de familie nu a ajuns la ea pentru că ar fi trebuit să meargă cineva cu maşina să-l aducă. Asta m-a determinat, în primul rând, să rămân la Bechet”, mărturiseşte medicul specializat în medicină de familie şi îngrijiri paleative pentru bolnavi de cancer în stadiu terminal. După şapte ani de muncă la Centrul medico-social, mulţumirea sufletească este umbrită de greutăţile de care se loveşte un cadru medical în România zilei de azi, în încercarea de a-şi face bine meseria. Cu vocea marcată de regret spune răspicat: “Mâ gândesc să merg în Anglia”, nu fără a se gândi la predarea ştafetei de medic al Centrului de la Bechet:” Sunt gata să dau locul altcuiva pentru buna funcţionare a centrului pe mai departe”.

***

„Energie verde” pentru Centrul medico-social din Bechet

Panourile solare şi pompa de căldura geotermală care alimentează cu energie termica si apa calda Centrul medico-social de la Bechet au fost montate de curând. Toate cele şapte unităţi din Dolj beneficiază de investiţii pentru “energie verde”, printr-un proiect de 4,1 milioane de lei, fonduri accesate de Consiliul Judeţean Dolj în cadrul programelor Ministerului Mediului şi Pădurilor (MMP).

Panourile asigură apa caldă menajeră în proporţie de 50-70% din necesarul anual. Circa şase luni pe an se poate asigura integral necesarul de apă caldă menajeră, iar în perioada de iarnă se realizează o preîncălzire a apei la 20-30 de grade Celsius.

ALINA DRĂGHICI şi LAVINIA ILINA