Povestea arestării lui Laurenţiu Mironescu, fost secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, deţinător al unui certificat ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat), cum s-a spus, cu menţiunea SSID (Secrete de Stat de Importanţă Deosebită) rămâne, deocamdată, nedesluşită. Adevărul va fi, poate, decorticat într-o bună zi. Până atunci aflăm, însă, altceva din explicaţiile date judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume bătălia acerbă pentru ocuparea funcţiei de şef al Portului Constanţa. Neîndoielnic, o funcţie bună. După pierderea alegerilor interne în filiala municipiului Constanţa a PDL, Laurenţiu Mironescu s-a văzut dat la o parte de un fost prieten de-al său, potrivit mărturisirilor, Alin Pilcă, înrolat la UNPR, formaţiunea actualului ministru al Apărării, Gabriel Oprea, care nu se vede în sondajele de opinie. Bătălia pentru portul Constanţa, cu miza ei enormă, a lăsat, pesemne, cicatrici, dar ceea ce s-ar putea înţelege, până acum, din toate declaraţiile, este că funcţia de secretar general al MAI i-a fost făcută cadou lui Laurenţiu Mironescu drept consolare, motiv pentru care şeful Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) a judeţului Constanţa a fost demis. Predecesorul actualului ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, spunea că nu şi-ar fi dat avizul pentru Laurenţiu Mironescu nici dacă ar fi stăruit premierul Emil Boc. Pasând întreaga tevatură în responsabilitatea actualului ministru, Traian Igaş. Oricum, pe lângă funcţia de director al Portului Constanţa, cea de secretar general al MAI părea o bagatelă, mai exact neaducătoare de foloase. Că şi alte posturi lucrative din port au fost cedate „oamenilor UNPR” este, de fapt, unul din argumentele coabitării acestui partid cu PDL în actul guvernării. Admiţând încâlcitul ghem al intereselor divergente, între actorii importanţi luaţi în vizor de procurorii DNA, pentru ceea ce se derula în portul Constanţa, este, totuşi, evident că împărţirea ciolanului rămăsese o miză conflictuală. Nedumeririle persistă. Fiindcă, dacă în conducerea MAI ajung, pe exclusiv aliniament politic, asemenea oameni dubioşi, deloc dincolo de orice bănuială, lucrurile nu sunt deloc în regulă. Discuţia este veche, îndelung trâmbiţată. Degeaba se vorbeşte, la nesfârşit, de identificarea şi valorificarea unor competenţe executive care, ajunse la vârf, să garanteze profesionalismul guvernării şi, prin aceasta, prestigiul formaţiunii pe care o reprezintă. O asemenea logică nu are trecere în PDL. Chiar dacă unii dintre liderii acestui partid au evocat, la recenta Convenţie Naţională, asemenea stări de fapt. Cum, la o adică, totul a căpătat o înfăţişare arbitrară, fiind rezultatul unui amestec nefericit de viclenie şi hazard, este subînţeles că nu avem de-a face cu nici o selecţie de cadre, ci doar cu interese de gaşcă, aranjamente de culise, servilism faţă de şefi, bani pentru partid, în loc de criterii. Şi dacă actuala Opoziţie nu va învăţa nimic, în planul criteriilor de selecţie şi promovare, din ceea ce se petrece în prezent prin ograda PDL, nu doar că va trăi aceleaşi frisoane, dar va cunoaşte o repudiere publică, la care nici nu s-a gândit vreodată. Fiindcă ajungerea la putere presupune, neapărat, o investiţie de încredere.
