S-a spus cam totul în volumul omagial alcătuit şi îngrijit de universitarii Constantin Dinulescu şi Eugen Petrescu, dedicat istoricului craiovean Ciobotea Dinică, la frumoasa aniversare. Manifestarea editorială este anunţată a se desfăşura astăzi (ora 11.00), într-un cadru academic, în clădirea centrală a Universităţii din Craiova. A reinterpreta ceea ce au aşezat pe hârtie toţi cei care l-au cunoscut îndeaproape, fie ca muzeograf la Muzeul Olteniei, fie ca cercetător ştiinţific al Institutului de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu Plopşor, fie la catedra de specialitate a Facultăţii de Istorie a Universităţii din Craiova, nu pare un gest din cale-afară de inspirat. Chiar într-un demers de factură emoţională, ca cel de faţă. Suntem în faţa unui intelectual de ţinută, cu un contur bine definit profesional. Şi un drum în viaţă, început ca dascăl, la Şcoala Generală, din Secu, animat de tainele istoriei. Cu un doctorat în istorie, la Universitatea din Bucureşti, sub conducerea academicianului Dinu C. Giurescu, şi numeroase lucrări proprii sau în colaborare, unele răsplătite prin premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române pentru „Istoria moşnenilor”, Premiul „Gheorghe Brătianu” al Societăţii de ştiinţe istorice din România pentru lucrarea „Structuri sociale pe Valea Drâncei-Mehedinţi”, Premiul „Nicolae Iorga” al societăţii de ştiinţe istorice din România pentru lucrarea „Politica imperiului ţarist la Dunărea de jos (1711-1878)”, cu privire specială la zona Olteniei. Nu vom enumera toate titlurile de lucrări şi, în context, toate distincţiile primite. Lecturându-i însă nu puţine dintre acestea, cu precădere o serie de monografii de sine stătătoare a unor localităţi doljene, dar şi istoria „Domeniului Coroanei” de la Segarcea – captivantă cercetare –, vom exercita un „drept de preemţiune”, afirmând că, aidoma unui miner de suprafaţă, istoricul Ciobotea Dinică a cotrobăit prin arhive îngălbenite de vremuri, scoţând la lumină realităţi neştiute de pe aceste meleaguri – microzone istorice –, potenţând eforturi creative, spiritul de echipă, însuşirea unei culturi istorice. N-am ştiut, de pildă, multe lucruri despre istoria Universităţii din Craiova, care anul trecut a împlinit o jumătate de secol de existenţă, în forma actuală, adică în titulatura de după 1966. După cum nu am ştiut despre diligenţele unor foşti primari ai Craiovei, ca de pildă Constantin Potârcă (1929-1930) şi dr. Zeno Vasilescu (1944-1947), pentru refacerea Mitropoliei Olteniei la Craiova. Ca şi despre aportul lui Petru Groza, pe vremea când era prim-ministru, la crearea Universităţii din Craiova (1947) şi Mitropoliei Olteniei (1949), în schimbul susţinerii la alegerile din noiembrie 1946. Cum în astfel de momente cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima tot ce simţim, nu putem decât conchide astfel: drum drept şi lumină şi să vă dea Domnul tot ce doriţi, domnule profesor Ciobotea Dinică!
