După disputarea semifinalelor Champions League, „Clasicul” competiţiei ar fi fost Barca – Bayern. Barcelona şi Real şi-au consumat orgoliile şi psihicul în duelul direct şi au lăsat finala pe filieră anglo-saxonă. Spre deosebire de Chelsea, nemţii şi-au meritat locul în finala de pe teren propriu. Nu au refuzat jocul, au dominat Realul acasă şi meritau calificarea chiar după timpul regulamentar. Călită în derby-urile cu Barca, unde a aplicat tactica „kick and run”, Real a mers din nou la ciupeală şi lui Mourinho nu putea să îi iasă la nesfârşit. Bayern a răzbunat fotbalul adevărat şi ar fi fost o demnă adversară pentru catalani în finală. Una care nu s-ar fi baricadat, onorându-şi stilul de joc, tradiţia şi postura de gazdă. Probabil că bavarezii s-ar fi alăturat lui Arsenal şi Porto, cele două echipe care au îndrăznit să joace fotbal contra Barcei în ultimele sezoane, cele care au avut demnitatea de a ridica mănuşa fotbalului adevărat. Chelsea însă a fost pragmatică, parşivă, copia Interului de acum doi ani. Explicaţiile de genul „au învins folosind armele lor” nu conving. O echipă în care s-a investit de câteva ori mai mult decât în Barcelona în lot şi stă cu autobaza în poartă provoacă repulsie. Miliardele lui Abramovici au reuşit doar să ne arate o echipă mai ştrangulată decât Oţelul Galaţi, gâfâind la fiecare atac şi aruncând mingile cu disperare oriunde, departe de ţesătura tiki-taka, ca pe tăpşanele din liga judeţeană. „Eroii” lui Abramovici trebuiau eliminaţi de Napoli şi numai defensiva labilă a lui Mazzarri le-a permis accesul mai sus decât meritau. Ne place fotbalul, nu strategiile ieftine şi lupta fizică, specifică sporturilor de contact. Replica „Scopul scuză mijloacele” este viabilă în cazul out-siderilor, echipelor cu buget insignifiant faţă de coloşii Europei. Respect pentru echipele care joacă, riscă şi chiar dacă pierd, o fac cu onoare! Chelsea a sugrumat semifinala cu Barca şi chiar şi aşa putea fi eliminată uşor, dacă nu era protejată de toată bafta din lume. Britanicii ar trebui să se convertească pentru un pelerinaj veşnic la Sagrada Familia! Barcelona a plătit pentru că a vrut să joace fotbal şi la 2-0, neţinând cont de riscuri. Catalanii nu înţeleg să conserve rezultatul şi uneori sunt pedepsiţi, iar acest lucru s-a întâmplat neverosimil de 3 ori într-o săptămână. Real a jubilat prea devreme eliminarea marei rivale şi a uitat că are în faţă o echipă care joacă fotbal şi le-a arătat lucru şi în prima manşă. Ronaldo s-a împiedicat de câteva ori în minge, iar în genunchi a căzut Mourinho, privind cum Ramos îi trimite speranţele în peluză. Cel mai bun strateg nu a mai avut replică în faţa preciziei nemţeşti. Bayern exersase calificarea la penaltiuri în altă semifinală, de Cupa Germaniei, contra Borussiei Monchengladbach, unde bavarezii au fost mai exacţi decât ceasul cu figurine din Marienplatz. Merita să avem o finală Bayern – Barca, dar nu întotdeauna cele mai bune filme câştigă Oscarul. După scenariul ciudat de anul acesta, Chelsea poate râvni la statuetă. Dacă plagiază încă o dată Interul.
