Mai serile trecute, pe un post de televiziune, unde era invitat, din câte am înţeles „fostul” director al Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) Ion Sandu, acesta a precizat – în afara motivelor personale de demisie – faptul că vom avea o vară secetoasă, potrivit prognozei meteo pe termen lung. Chiar admiţând posibile corecţii, la mesajul avansat, semnele unui an agricol mult mai calic, decât precedentul, datorate unei neconcludente rezerve de apă în sol, ar putea fi avute în vedere. Deocamdată nu se vorbeşte de aşa ceva, prin părţile locului şi producătorii agricoli urmăresc asiduu mişcarea norilor aducători de ploaie. An de an, discuţiile despre reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii este reluată, cu precădere în momentele de secetă şi abandonată, totalmente, când se reface capacitatea de câmp a solului. Adică atunci când plouă consistent. Pe hârtie lucrurile nu ar sta rău. Ele stau neavantajos în realitate. Din cauza costurilor apei. Deşi Doljul e traversat de un fluviu şi mai multe râuri. Apoi, nu trebuie scos din discuţie preţul energiei. Anul trecut, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea prin care programul naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii ar urma să primească, în perioada 2016-2020, suma de 1,015 miliarde euro, necesară refacerii sistemelor de irigaţii. Şi actualul program de guvernare este generos în această privinţă. Mai ales că ţine seama de o realitate avută în vedere de guvernul Victor Ponta. Potrivit Legii 269/2015 privind aprobarea OUG nr. 4/25martie 2015 pentru modificarea OUG nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, MADR trebuie să primească în perioada 2016-2020, cum spuneam, suma de 1,015 miliarde euro, defalcată după cum urmează: 145 milioane euro în 2016, iar în următorii 4 ani augmentarea acestui fond cu 17%. 
Problema este complexă şi oricum ar fi ea întoarsă, chiar de oameni care au habar de importanţa irigaţiilor, rezolvarea nu este deloc facilă. An de an se ronţăie însemnate fonduri publice pentru a nu se rezolva… mare lucru. Concepţia avută în vedere la amenajarea sistemelor de irigaţii existente este depăşită, consumul de apă exagerat şi în bună măsură nevalorificat integral. Pe de altă parte dezideratul „livrării gratuite a apei până la staţiile de pompare” ar veni în sprijinul asociaţiilor de udători care ezită în a încheia contracte cu ANIF. Cadrul instituţional de livrare a apei către utilizatorii acesteia rămâne unul discutabil, atât în privinţa modului de calcul a tarifului de apă, cât şi în general al colaborării OUAI – ANIF. Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, care a făcut „producţie” la viaţa lui, ştie spre deosebire de predecesori de-ai săi, nu să vorbească extrem de îngrijit, dar oricum, are habar de ceea ce înseamnă un sistem de irigaţii şi în ce condiţii doresc să lucreze atât fermele comerciale, cât şi micii producători. La Dolj, unde dacă nu plouă 10 zile, atât primăvara cât mai ales vara, se poate vorbi de secetă, atât noul prefect, Dan Narcis Purcărescu, cât şi directorul filialei judeţene a Agenţiei naţionale de îmbunătăţiri funciare, Dumitru Ghinea, vin „politic” din partea… ALDE. Garantaţi în planul competenţei. Nu este deloc prematur să discute, de pe acum, fiindcă se cunosc, despre combaterea secetei, care s-ar putea instala, ceva mai târziu, când în zadar va suna toaca pământului. Şi nimeni nu le va cere justificări.
