S-a stabilit tabloul sferturilor de finală la Australian Open. La prima vedere, putem observa că majoritatea meciurilor opun de-o parte și de alta a fileului jucători care fac parte din două generații diferite. Singurul meci care face excepție este cel dintre Djokovic si Raonic, între care este o diferență de doar 3 ani. În rest, în toate celelalte meciuri (Nadal – Thiem, Wawrinka – Zverev si Federer – Sandgren), se opun jucători aparținand a două generații diferite. La prima vedere, am putea spune că viitorul tenisului este asigurat. Din păcate însă, nimic mai fals. De ce? Pentru că, cu excepția lui Zverev (22 de ani), ceilalți „tineri” au peste 26 de ani. Dacă punem asta în balanță cu Nadal care a câștigat primul sau RG la 19 ani, Djokovic care a câștigat primul său AO la 21 de ani sau cu Federer care, la 23 de ani, castiga 3 Grand Slam-uri într-un an, ne dăm seama de diferențele majore între cele doua generații. Și nu e ca și cum ei nu ar fi avut adversari, atât timp cât Federer a învins în finalele din 2004 nume precum Roddick, Safin sau Hewitt. Mai mult decât atât, dacă facem o analiză puțin mai amănunțită a tabloului și a jocului etalat de cei calificați până acum în turneu, putem întrezari o finala Djokovic – Nadal, singurul tânăr care ar putea interveni în această ecuație, fiind Thiem. Din păcate pentru noi – spectatorii care, timp de 15 ani, ne-am bucurat de una dintre cele mai mari rivalitați în 3 din istoria sportului, ne dăm seama că “umbra” creată în jurul acestei generații de mari campioni a fost una care a condus la realitatea de azi.
COSTI CERGĂ
