Ce nu ştii despre oraşul tau? Marele poet, Vasile Cârlova, care deşi nu a scris multe poezii a rămas în „Istoria literaturii române” a lui George Călinescu, fiind cel care a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european, a fost născut la data de 4 februarie 1809 şi pe 18 septembrie 1831 s-a stins din viaţă la Craiova, în urma unei boli infecţioase, fiind îngropat în curtea bisericii Madona Dudu. 
Moartea lui Vasile Cârlova i-a impresionat pe contemporani. Ion Heliade Rădulescu, a scris elegia „La moartea lui Cârlova”, în care îl numeşte „stea care răsare chiar într-al său opus”, iar în manuscrisul lucrării Romanii supt Mihai-voievod Viteazul, Bălcescu evocă astfel figura lui Cârlova, deplângându-i în accente dramatice moartea timpurie:
„… Carlova! floarea poeziei, june cu inima de foc. Ca o cometa trecatoare, tu straluceşti un minut peste România uimită şi încântată de lucirea ta. O moarte crudă te răpi fără vreme; dar apucaţi a ne lăsa o lacrimă fierbinte pentru gloria trecută şi o scanteie dătătoare de viaţa pentru viitor…”
De la Carlova ne-au ramas cinci poezii, dintre care trei: „Ramurile Târgoviştii”, „Păstorul întristat” şi „Inserarea”, ce au apărut în timpul vieţii, în Curierul românesc, iar două: „Rugăciunea” şi „Marşul” postum, tot în aceeaşi revistă.
A debutat literar în 1827, când a scris “Păstorul întristat”, poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I. Heliade Radulescu (poezie pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).
În 1828, scrie „Ruinurile Târgoviştei”, tiparită la 20 martie 1830, în aceeaşi gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Radulescu, care îi prevedea un stralucit viitor literar: „geniul sau cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă sub pana lui.”
În anul 1828, Vasile Cârlova scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839).
30 mai 1830 este data la care acesta scrie “Inserarea”, publicată in “Curierul Românesc”.
În 1831, el scrie „Marşul românilor” sau “Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a facut să nu poată fi tiparite decât postum, în 1839, în “Curierul Romanesc”.
Prin caracterul modern al temei şi prin reuşita versului, autorul acestor poezii îi depăşeste pe predecesorii săi, iar datorită contribuţiei pe care a avut-o, rămâne un nume de referinţă în literatura română a începutului secolului al XVIII-lea.
ANA-MARIA PETOLESCU
