Am ajuns la Cotidianul „Cuvântul Libertăţii” în urmă cu mai bine de zece ani, total străină de acest domeniu. Nu ştiam nimic despre o redacţie de ziar, nu ştiam cum se concepe un ziar şi câtă muncă presupune acest lucru. Şeful a spus atunci când m-a văzut că nu crede că voi ajunge jurnalist. Nu sunt nici astăzi… Sunt doar un om care a încearcat în toţi aceşti ani şi încearcă să-și facă treaba cât se poate de bine. Şi partea cea mai bună a fost că acest loc de muncă mi-a oferit ocazia de a cunoaşte oameni. Colegi, oameni cu care colaborez sau am colaborat la un moment dat, oameni care mi-au devenit prieteni sau care s-au pierdut în timp, cu toţii au lăsat o urmă… Buni sau răi, din diverse pături sociale, toţi aceşti oameni pe care i-am întâlnit, toate poveştile lor, unele pe care le-am scris, altele pe care doar le-am auzit, m-au ajutat să cresc. Da, pot spune că aici, la „Cuvântul Libertăţii” am crescut, am trăit şi am acumulat experiențe de tot felul ce şi-au pus amprenta asupra omului care sunt astăzi. Poate nu cel mai comod şi mai liniştit om pe care în cunosc (colegii mei ştiu asta cel mai bine), dar cu siguranţă un alt om decât cel care trecea pragul ziarului Cuvântul Libertăţii în urmă cu mai bine de zece ani…
