Așadar, trecură douăzeci și cinci de ani de când ziarul drag mie apare și este zilnic la-ndemâna oricui. Trecură douăzeci și cinci de ani de când „off-rile” mele sunt găzduite aici – în acest ziar de care m-am legat sufletește, pe care-l iubesc și care este parte din viața mea.
Am aici adevărați prieteni, pe care-i stimez și-i socotesc „de-ai mei”. Nu găsești oriunde un Mircea Canțăr, care cu vorbele-i spuse la expoziția mea aniversară m-a făcut să lăcrimez, o Magda care-mi este ca o fiică, dacă vreți, sau ca o soră mai mică, ori un Nae Baban pe care-l știu și copil, și militar și apoi tată și de care sunt legat prin nea Titi – tatăl său care mi-a fost ca un frate mai mare și de la care am învățat foarte multe.
Apar astăzi zeci de ziare, dar atât de legat sunt de „sărbătoritul” de azi – de „Cuvântul Libertății” – să-l aștept zi de zi cu nerăbdare, pentru mine nemaiexistând alte ziare. De douăzeci și cinci de ani citesc noutățile lui și să simt mai împlinit când ajung la ultima pagină. Asta este, n-am ce face, „sărbătoritul” de astăzi mi-a intrat în sânge, este în mine pentru totdeauna!
La cei douăzeci și cinci de ani împliniți astăzi îi doresc din inimă încă douăzeci și cinci de ani, cu condiția să fie la fel de bun ca până acum, și, de ce nu, și mai și! La mulți ani, prietenul meu!
GABRIEL BRATU
