“Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai înfrânt, şi la luptă îndrăzneţ pe Nestor l-ai făcut, aşa, Sfinte Dimitrie, roagă-l pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă”.
Sfântul Dimitrie a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi) în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia şi era admirat de toţi, nu doar pentru nobleţea şi frumuseţea lui exterioară, ci şi pentru virtuţile sale, pentru înţelepciunea şi bunătatea sa. El a cunoscut adevărul creştin din cuvintele şi învăţăturile părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Încă din tinereţe a devenit strateg şi specialist în arta militară, aşa încât, în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei şi proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei şi al Macedoniei. Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dimitrie să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, şi anume cele legate de mântuirea sufletului. Fiind dintru început evlavios şi învăţător al credinţei în Iisus Hristos, îşi petrecea o bună parte a fiecărei zile cu învăţarea şi interpretarea învăţăturii lui Hristos, în public, fără să se ascundă, încât mulţi păgâni din Tesalonic şi din regiune s-au convertit la creştinism, în pofida persecuţiilor pornite de împărat împotriva creştinilor. Biruitor în războiul contra sciţilor, în drum spre Roma, Cezarul Galerius s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor şi a aduce sacrificii zeilor. Câţiva păgâni invidioşi din oraş au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului şi a-l denunţa pe Dimitrie că este creştin. Mânia împăratului a devenit repede furie când a aflat că Dimitrie nu era doar ucenic credincios al lui Hristos, dar şi predica public credinţa creştină. De aceea, a poruncit să fie prins Sfântul şi aruncat într-o temniţă din subsolul unei băi publice. Şi lăudându-se împăratul cu un gladiator al lui ce se numea Lie, îi provoca pe oamenii cetăţii să iasă şi să se lupte cu el, mai cu seamă că acesta îi întrecea pe toţi cei de vârsta lui la mărimea trupului şi la putere. Un oarecare tânăr creştin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie în temniţă, i-a zis: “Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine!”. Iar Sfântul, însemnându-l pe frunte cu semnul Crucii, i-a răspuns: “Pe Lie îl vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi”. Aşadar, luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, a mers şi s-a luptat cu Lie pe care l-a înfrânt, aruncându-l în negura morţii. Împăratul, ruşinându-se, s-a mâhnit şi s-a mâniat. Şi fiindcă a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe Sfânt în temniţă, pentru că a fost pricina morţii lui Lie. Apoi, din porunca împăratului s-a tăiat şi capul lui Nestor (pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie). Catedrala Mitropolitană din Craiova poartă hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir”, sfânt care este şi ocrotitorul oraşului nostru. Drept aceea, cu inimile şi ochii spre cer, să ne rugăm astfel: “O, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, această a noastră rugăciune, ce aducem ţie acum cu umilinţă, primeşte-o, şi de bolile sufleteşti şi trupeşti precum şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cu rugăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ne păzeşte!” Amin!
Preot Liviu Săndoi
