Premierul armean Nikol Pashinian a decis ca ţara sa, după invadarea Nagorno Karabakh de către Azerbaidjan, să întoarcă spatele Moscovei. O declaraţie, prefaţată de un interviu recent în La Repubblica, care remaniază cărţile influenţei ruse în Caucaz. Într-un interviu televizat, Nikol Pashinian a calificat „ineficiente alianţele actuale ale ţării sale”, aluzie la relaţiile cu Moscova, moştenite din vremea când Armenia făcea parte din Uniunea Sovietică. „Sistemele de securitate externă, în care este implicată Armenia s-au dovedit ineficiente în protejarea securităţii şi intereselor sale”, a spus el, după invazia regiuii Nagorno Karabakh, la care nu a angajat armata armeană, lăsând separatiştii din această enclavă singuri în faţa forţelor trimise de Baku. De facto, Armenia face parte, în continuare, din Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), alianţă militară condusă de Rusia. Dar ofensiva din Nagorno Karabakh a precipitat ieşirea din sfera de influenţă a Moscovei. CSTO era o alianţă militară născută în 2002, care mai reuneşte, pe lângă Armenia, foste republici sovietice (Belarus, Kazakhstan, Kîrgîstan şi Tadjikistan). Armenia găzduieşte şi o bază militară rusă la Gioumri, cu câteva mii de soldaţi. De fapt, gesticulaţia lui Pashinian este mai mult o intensificare a tensiunilor cu Rusia, o chestiune de şantaj, şi nu atât o schimbare a liniei de politică externă. El a trimis Moscovei următorul mesaj „dacă nu îi ţineţi pe armeni în Nagorno Karabakh voi părăsi CSTO”. Discursul lui Pashinian urmăreşte coagularea în jurul său nu doar a aliaţilor politici, ci şi a unui cerc larg de cetăţeni. Rusia are rol esenţial în acest conflict: a pus capăt ostilităţilor din 2020 şi a desfăşurat forţe de menţinere a păcii, care n-au împiedicat invazia rapidă a Nagorno Karabakh, de trupele azere, trimise de Baku. Impresia generală este că, de această dată, Moscova a acceptat jocul azer spre a-l pedepsi pe Pashinian, pentru înclinaţia sa pro-occodentală tot mai accentuată la dorinţa diasporei. În ianuarie Armenia a refuzat să găzduiască manevrele CSTO, dar a efectuat manevre militare cu SUA, spre marea consternare a ruşilor. Preşedintele turc Erdogan şi-a exprimat sprijinul pentru armata azeră şi s-a întâlnit cu Ilham Aliev, în enclava azeră Nakhcivan, amplasată între Nagorno şi Iran la graniţa cu Turcia. O întâlnire de rău augur. Mai mult autorităţile azere au permis pătrunderea convoaielor umanitare în Nagorno Karabakh. Ilham Aliev a promis integrarea deplină a enclavei în Azerbaidjan, cu drepturi depline pentru armeni. În cursa sa disperată premierul armean a acuzat aliatul rus de abandonarea armenilor şi apropierea Moscovei de Baku. Slăbit de înfrângerea pomenită, lipsit momentan de sprijin militar, Nikol Pashinian caută un ultim protector. Se spune că ar fi renunţat la Nagorno Karabakh la sfatul americanilor. Washingtonul nu poate desconsidera diaspora armeană. Nu va impune sancţiuni Azerbaidjanului, dar va da semnale de sprijin Erevanului. Nu va deteriora relaţia cu Ankara de dragul Armeniei. Astăzi un consilier diplomatic al preşedintelui Consiliului European, Charles Michel, va prezida o întâlnire la nivelul consilierilor pe probleme de securitate din Armenia şi Azerbaidjan.
