Prefectura Dolj: Subprefectul Ionel Ciobotea semnează „pentru prefect” nişte… năzdrăvănii

2
76

În absenţa „specialistului numărul unu” în materie funciară, Eugen Marinescu, directorul Direcţiei de Verificare a Legalităţii Actelor, Informare şi Relaţii Publice din Prefectura Dolj, aflat în vacanţă pentru a se remonta după atâta trudă, subprefectul Ionel Ciobotea a remis recent un răspuns la Memoriul nr.34/17.189/2013 adresat Parlamentului României – Camera Deputaţilor – de SCDA Şimnic, Şi, în context, fără vreo inhibare, Ionel Ciobotea a reluat întreaga „operă” de destructurare a SCDA Şimnic derulată în cursul anului 2008, dar continuată şi în 2010, de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, din care a făcut parte. Adică pe mandatul de prefect al lui Silviu Dumitru, nebănuit în vreo ipostază de o minimă cunoaştere a legislaţiei funciare în vigoare la acea dată, cât şi pe mandatul lui Eugen Georgescu, în aceeaşi situaţie. Articolele de lege au fost sucite cum a găsit de cuviinţă Eugen Marinescu, în nădejdea că nimeni nu se va sesiza vreodată. Precedentul fusese creat prin ceea ce se întâmplase cu terenurile – domeniu public – ale Staţiunii de cercetare şi cultura cartofului de la Mârşani. Începând cu interpretarea bramburistică a HG 890/2005, modificată şi completată prin HG 1.832/2005, privind procedura de constituire, atribuire şi funcţionare a comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, şi până la interpretarea completamente greşită a prevederilor Legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, competenţa trecerii din domeniul public în cel privat al unităţilor administrative a terenurilor revenind în exclusivitate Guvernului, totul s-a făcut în interpretarea originală a Comisieo judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată. Cu finalitatea cunoscută: toate hotărârile, fără excepţie, dar şi TDP-urile eliberate prin încălcarea premeditată a legii, au fost anulate în instanţele de judecată. Nu lipsea, de pe majoritatea dintre acestea, semnătura subprefectului Ionel Ciobotea. Că s-a perseverat premeditat în eroare, desconsiderându-se „suspendarea de drept, după contestare”, este o altă poveste. Fiindcă, de pildă, nici actele de verificare ale Corpului de control al ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (nr.61.118/19 martie 2009) şi ale Direcţiei Generale de Control şi Audit Intern din Ministerul Administraţiei şi Internelor (nr.7782/23.07.2009), care denunţau încălcări flagrante ale legislaţiei în materie, n-au prezentat vreo importanţă pentru „magnificii” jurişti ai Prefecturii Dolj, executanţi, aidoma conducerii OCPI Dolj, a dispoziţiilor anacronice primite. Pentru orice deţinător de diplomă de absolvent al Facultăţii de Drept, dispoziţiile Legii 213/1998, act normativ emis de Parlament, nu puteau fi surmontate prin interpretarea limitată a unui act administrativ cum era HG 890/2005, modificat prin HG 1.832/2005. Despre toate acestea s-a scris până la saturaţie în cotidianul „Cuvântul Libertăţii”, încât atelierul ambulant de strămutări de cauze la alte instanţe din ţară relua cu voioşie acelaşi clişeu comic: „(…) în paginile cotidianelor Cuvântul Libertăţii şi (…) apar cu regularitate articole denigratoare şi tendenţioase ce constau în adevărate atacuri împotriva instituţiilor statului, cât şi împotriva unor persoane publice (n.r. – Silviu Dumitru, Eugen Marinescu & Company) şi, mai mult, chiar împotriva magistraţilor instanţelor de judecată din judeţul Dolj”. Perfidia nu mai avea margini: cum să fie „criticaţi” magistraţii instanţelor de judecată din judeţul Dolj, când prin toate soluţiile date au anulat parţial, respectând o instituită practică judiciară, hotărârile Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată? Vocaţia de palavragii la Instituţia Prefectului Judeţului Dolj n-a dispărut şi are în subprefectul Ionel Ciobotea un trompetist de nădejde. După cum vom demonstra.

Cum s-a inspirat Ionel Ciobotea din Eugen Marinescu

Plagiatul este o virtute în zilele noastre şi dacă tot s-a „oficializat” pe şest, de ce nu s-ar inspira şi subprefectul Ionel Ciobotea din gândirea clarvăzătoare a directorului Direcţiei de Verificare a Legalităţii Actelor, Informare şi Relaţii Publice. Unica valabilă. În consecinţă, reia o frază îndelung reciclată a acestuia, şi o aşează în Memoriul nr.1927/12 august 2013 remis SCDA Şimnic. „Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Şişeşti”, la rândul ei, urmare a adresei Comisiei judeţene Dolj nr.37120503/2007 a răspuns solicitării Comisiei prin adresa nr.591/22.03.2007, în sensul că nu se opune reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor care fac dovada vechiului amplasament în perimetrul actual al staţiunilor”. Răstălmăcirea era (vezi facsimil), cum am mai scris, descumpănitoare. Fiindcă iată ce conţinea adresa ASAS „Gh. Ionescu Şişeşti” nr.591/22.03.2007, sub semnătura preşedintelui de atunci, acad. Cristian Hera, la o notificare din 5.03.2007 a fostului prefect Nicolae Giugea. „În consecinţă, stimate domnule prefect, considerăm că dumneavoastrăm, cu autoritatea pe care o deţineţi în judeţul Dolj, veţi dispune comisiilor locale să se adreseze conducerilor unităţilor mai sus menţionate (n.r. – SCDA Şimnic, SCDL Işalniţa şi SCDCPN Dăbuleni), ca împreună să stabilească suprafeţele de teren ce se pot disponibiliza pentru solicitanţii ce fac dovada vechiului amplasament”. Parcă era altceva. Ca să nu mai vorbim de adresele ulterioare ale ASAS „Gh. Ionescu Şişeşti” – nr.388/22.02.2008; nr.2049/23.10.2008 şi nr.1856/26.09.2008 – despre care nu mai vorbeşte „înţeleptul” Ionel Ciobotea. Deşi în adresa nr.2049/23.10.2008 semnată de acelaşi acad. Cristian Hera se stipula expres: „Avânt în vedere unele interpretări eronate referitoare la adresa ASAS „Gh. Ionescu Şişeşti” nr.591/22.03.2007 adresată instituţiei dumneavoastră, ca răspuns la adresa nr.3712/5.03.2007, precizăm următoarele (…)”. Practicarea unei strategii de dezinformare, vecină cu descalificarea, din partea unor funcţionari publici rămâne riscantă. Între timp, ASAS „Gh. Ionescu Şişeşti” a emis hotărârea nr.1/4.02.2009 referitoare la SCDA Şimnic, în care făcea trimitere şi la Legea 247/2005 (art.9, al.1 din Titlul VI), ce prevedea că „terenurile din perimetrele staţiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole comparte, începând de la marginea perimetrului”. Mai conta ce spunea legea!

Strâns uniţi în jurul unui crez comun

În opinia dezvoltată a subprefectului Ionel Ciobotea, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a lucrat nu neobosit, asta n-o spune, ci coerent, deşi „practica judiciară în materie de fond funciar a fost diferită”, citate avantajos fiind Sentinţa Civilă a Judecătoriei Lehliu Gară (nr.361/2007), o Decizie Civilă a Tribunalului Vâlcea (nr.1810/R 2007) şi Sentinţa Civilă a Judecătoriei Constanţa (nr.12302/2007). Asta era problema celor de la Prefectura Dolj: deşi ei aveau propriul azimut, nu ştiau după cine să se ia. Lucrurile s-au lămurit definitiv şi irevocabil prin Decizia nr.23/17.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în interpretarea şi aplicarea art.10, al.2 din Legea 1/2000, art.10, al.2 din Legea 213/1998, raportat la art.55, al.5 din Legea 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate în domeniul public al statului în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale. Că altfel, nici dracu’ nu le mai scotea „din cap” convingerile neabătute că au dreptate. Şi… aveau. Cum aveau şi legile nr.213/1998 şi nr.45/2009 anexe care ar fi trebuit lecturate. E drept, o perioadă de timp şi, implicit, la unele demersuri, Ionel Ciobotea a lipsit, fiind „pe tuşă”. Momentul e unul de referinţă. La începutul anului 2009, mai exact pe data de 22 ianuarie, cu şapte zile înaintea instalării unui nou prefect, al cărui nume deja se cunoştea, s-au semnat „la snop” 27 de TDP-uri, în locul subprefectului Ionel Ciobotea semnând… Eugen Marinescu. „Din împuternicirea” lui Silviu Dumitru, grijului că lasă lucrurile neterminate. Terenurile în discuţie nu erau eliberate de sarcină, iar hotărârile Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată erau deja anulate parţial la instanţa de fond sau încă pe rolul instanţelor de recurs. Că TDP-urile au fost anulate ulterior nu mai prezintă decât o importanţă… simbolică. Ceea ce doream să demonstrăm am făcut-o: se acţionase… în temeiul legii. Fiindcă dacă nu mai era teren disponibil la Piscu Vechi, Izvoare, Seaca de Pădure, Vela, deşi nu se consultase balanţa funciară a acestor localităţi, existentă la OCPI Dolj, în schimb… se găsea teren la Gherceşti. Nu la Sadova, unde există o rezervă de stat de circa 2.000 de hectare, administrată momentan de „marele agricultor al Doljului” Costel Tulitu. Samsarii imobiliari, de care Ionel Ciobotea nu-şi mai aminteşte, şi bine face, doreau terenuri la Gherceşti.

Şi ajungem la Legea 165/2013

Ce spune Ionel Ciobotea în legătură cu prevederile acestei legi (165/2013) are mai puţină importanţă, fiindcă şi aşa nu realizează potenţialul exploziv al acesteia, prin faptul că primarii sunt decăzuţi din funcţia de preşedinţi ai comisiilor locale de fond funciar, fiind subordonaţi unui reprezentant al prefectului, iar islazurile comunale constituie o opţiune de retrocedare către persoanele care solicită terenurile preluate abuziv. De acum, în scenă intră şi reprezentantul Guvernului în teritoriu Marius Deca. Aleasă competenţă. Conform legii, terenurile staţiunilor de cercetare vor fi preluate de Agenţia Domeniilor Statului. Ceea ce s-a mai întâmplat în 2002, după înfiinţarea ADS, când toate terenurile aflate în administrarea staţiunilor au trecut în administrarea ADS, fiind concesionate conform prevederilor din Legea 268/2001 şi celor din Legea 290/2002. S-a schimbat doar titularul dreptului de administrare, nu şi regimul juridic al terenurilor. Prin Legea 147/2004 s-a schimbat din nou titularul dreptului de administrare, definitiv şi irevocabil, în favoarea unităţilor de cercetare-dezvoltare. Legea 147/2004 privind aprobarea OUG 78/2003 pentru modificarea şi completarea Legii 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Şişeşti” stipula clar în articolul unic 7 că „bunurile mobile şi imobile aflate în administrarea şi/sau în concesionarea institutelor, centrelor şi staţiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol (…) aparţin domeniului public al statului şi rămân sau trec, după caz, în administrarea acestora pe durata realizării obiectului de activitate”, iar la punctul 25 se introducea un articol cu următorul conţinut: „Suprafeţele de teren trecute, potrivit legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în administrarea institutelor, staţiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol (…) rămân definitiv şi irevocabil în administrarea acestora”. Conform dispoziţiilor art.31, al.2 şi 3 din Legea 45/2009, cu completările şi modificările ulterioare, act normativ în vigoare, „suprafeţele de teren agricol prevăzute în anexele la prezenta lege sunt bunuri domeniu public al statului (…) şi se dau în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public care le deţin în prezent (…) pe toată durata existenţei acestora şi a păstrării obiectului de activitate”. Că aceste terenuri – inalienabile, insesizabile, imprescriptibile – nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare decât prin lege este o altă discuţie. Mai clar: prevederile art.9 din Legea 165/2013 se referă la alte categorii de terenuri, care nu intră în cele declarate indispensabile cercetării. În situaţia că aceste terenuri vor fi predate Agenţiei Domeniilor Statului, staţiunile de cercetare se desfiinţează. În speţă, Legea 165/2013 nu a modificat sau abrogat implicit sau explicit dispoziţiile Legii 72/2011, potrivit cărora schimbarea regimului juridic al terenurilor declarate indispensabile pentru cercetare se face numai prin lege, punct de vedere susţinut şi de o adresă a ministerului Justiţiei.

Concluzii

Legea 165 /2013 este dată în circumstanţe imperative. Va fi greu de aplicat. Cert este un lucru: există persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce am spus mereu, există şi mulţi samsari care au cumpărat dreptul de succesiune sau pur şi simplu şi-au confecţionat prin mistificări aşa ceva. Şi ei nu sunt puţini. A alege pe cei îndreptăţiţi de cei neîndreptăţiţi poate s-o facă nişte oameni cu scaun la cap, neamestecaţi în jocuri lucrative. Şi e de mirare că-n Dolj s-a putut perpetua ceea ce am demostrat de-a lungul timpului.

2 COMENTARII

  1. cantare,nu-ti sta in gat cafeaua de dimineata,ca doar acum amintesti de acest maimutoi securist care de 12 ani mananca banii statului de pomana,taind frunze la caini? sau reproducand cu multa umilinta parerile altora?!alta hahalera,ca si gecala de la snif,pusa si sustinuta de ica voinea in functie.
    basca,ca a profitat de aranjamentele verginiei vedinas in instante si de binecuvantarile patriarhului care isi aroga pentru linistea sa sufleteasca, posturi politice…pentru rude.sarmana tara.

  2. apropo de silviu dumitru.stiai ca fiu-sau cu ajutorul lui dan mogos a ajuns mare sef la finante?!
    in zona mafiei gulerelor albe,o mana spala pe alta!
    dumitru l-a luat pe mogos consilier,cand era prefect,acum baietasul de medic ii intoarce favorul.
    rezultatul? alta odrasla de nou nomenclaturist,habarnista,accede intr-o funtie publica!

Comments are closed.