La ultimul summit G7, ţinut la Puglia (Italia) pe 14 iunie a.c., „fotografia de familie”, care a simbolizat multă vreme imaginea puterii liniştite în tabăra occidentală, a fost salvată de zâmbetul radios al Giorgiei Meloni, întărită de votul european, curtată deschis de preşedinta în exerciţiu a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ce-şi revendica succesiunea. Giogia Meloni se credea „pe cai mari”, mai ales că G7 a ţinut cont de viziunea ei, în privinţa imigraţiei, înregistrând şi un succes simbolic pe frontul bătăliei culturale, prin ştergerea în comunicatul final al referinţei la „accesul la avort sigur şi legal”, inclusă la precedentul summit din Japonia. Şi-a respectat, de asemenea, continuitatea ataşamentului faţă de NATO şi Ucraina, pentru a nu irita cumva Casa Albă. Sprijinul pentru Kiev a fost reafirmat prin susţinerea unui împrumut de 47 miliarde euro, garantat de active ruseşti îngheţate, care se află în principal în Europa. Avea însă speranţe la un portofoliu de top pentru ţara sa. Finalmente n-a primit nimic, ci doar o promisiune destul de vagă, privind atribuirea unui post de comisar european, despre care va discuta cu Ursula von der Leyen în calitatea de premier al Italiei. Şi nu alta. Dezamăgită a declarat: „Nu sunt surprinsă că o anumită abordare a poziţiilor de vârf a apărut înainte, în timpul şi după campania electorală pentru alegerile parlamentare”. Hiperdependentă de fondurile europene, prin Planul de redresare din iunie 2020 „Next Generation EU” şi este vorba de 194 miliarde euro, Giorgia Meloni ştie că nu-şi poate încerca… detenta. Peste toate mai are şi o problemă, deloc uşor surmontabilă. Şi este vorba de „tendinţele negative” privind libertatea presei în Italia, semnalate de Vera Jucova, principala responsabilă pentru statul de drept în cadrul UE. Comentariile premierului italian au plasat ţara sa alături de Slovacia, în ceea ce priveşte libertatea presei. Guvernul Meloni a fost criticat din cauza proceselor de defăimare, inclusiv împotriva unor ziare, care se pedepseşte cu până la 6 ani închisoare. Având „nevoie” de Giorgia Melini, Ursula von der Leyen a descris-o, până acum, ca fiind „pro-statul de drept”. Şi acum cazul care reţine atenţia: Luciano Camfora, profesor de filologie greacă şi latină, cu lucrări celebre şi respectate, face obiectul unei plângeri pentru defăimare, adusă premierului Giorgia Meloni. Care cere despăgubiri de 20.000 de euro. Procesul are termen pe 7 octombrie. Motivul? Luciano Camfora ar fi numit-o în urmă cu doi ani, în timpul unei conferinţe „neo-nazistă la suflet”. El a mai vorbit despre sprijinul pentru batalionul Azov. Giorgia Meloni s-a simţit „rănită”, deşi conduce un partid care provine din Mişcarea Socială Italiană (MSI), moştenitoare a fascismului din Salo (Republica Socială Italiană, 1943-1945). Se presupune că dacă era numită neo-fascistă n-ar fi avut proces, fiindcă lui Meloni nu îi place eticheta de neo-nazistă. A ai depus plângere şi împotriva scriitorului Roberto Saviano, căruia i-a cerut 75.000 de euro despăgubiri. Meloni nu a criticat niciodată demonstraţiile neo-fasciste recente, în special pe cea de la Roma, nici violenţele neo-fasciste de la un liceu din Florenţa şi şi-a permis să-l critice pe preşedintele Republicii, moderatul Sergio Mattarella, pentru că în conformitate cu funcţia de gardian al Constituţiei a protestat împotriva violenţei cu care poliţia reprimase manifestările studenţilor din Pisa şi Florenţa. O enumerare a plângerilor, deloc exhaustivă, mai aduce în prim-plan pe ministrul Dezvoltării economice, Adolfo Urso, care a atacat La Repubblica, ministrul Apărării, Guido Crosetto, acesta a atacat Il Giornale şi Domani, ş.a.m.d.. Chiar şi sora doamnei Meloni s-a invitat la petrecere dând în judecată un caricaturist de la Il Fatto Quotidiano. Ministrul Agriculturii, Francesco Lollobrigida, cumnatul lui Meloni, are la rândul său probleme cu un profesor de filozofie, Donatella Di Cesare, dar şi cu rectorul Universităţii din Siena. Canfora, care se bucură de o imensă notorietate, ca savant elenist, este acum următoarea ţintă. Nu toate poziţiile politice ale acestuia în vârstă de 81 de ani, membru al partidului comunist, sunt de împărtăşit dar numeroşi intelectuali italieni sunt alături de acesta şi lista de susţinători este imensă. Giorgia Meloni joacă la toate mesele posibile şi nu prea ghiceşte mişcările inspirate. Aparent a avut vânt la pupă, cum se spune, şi simte asta, adică… i s-ar putea arăta pisica, şi asta au simţit-o Viktor Orban, dar şi liderii PiS din Polonia.
