Am intrat deja într-o confuzie de logică. Mai întâi, greva generală a profesorilor este moralmente justificată, teză unanim împărtăşită. Au existat, în prealabil, semnale, avertismente, la ceea ce s-ar putea întâmpla. Neluate în seamă. Liderii de sindicat, Simion Hăncescu (FSLI) şi Marius Nistor (FSE), excesiv de belicoşi, simt că le iese treaba, deja nu mai contează posibila îngheţare a anului şcolar, şi joacă tare, nefiind dispuşi la inerentele compromisuri. De pe malul celălalt, premierul anunţă că în urma rundelor de negocieri, aşa cum s-au derulat ele, nu poate satisface integral doleanţele celor din Educaţie, pentru că ar augmenta deficitul bugetar, ceea ce este o realitate. La îndemnul liderilor sindicali, profesorii au pus examenele de sfârşit de an sub semnul întrebării. După ultima rundă de negocieri, sindicatele profesorilor au solicitat creşterea cu 25% a tuturor salariilor din învăţământ, până în decembrie, iar din ianuarie să se aplice grile cu 60%. Creşterea salariilor, ex-abrupto, aşa cum solicită sindicalele, ar avea după unele evaluări un impact bugetar de 2,7 miliarde lei pentru cele 6 luni care au mai rămas din acest an. O eşalonare a doleanţelor nu a fost pusă, până acum, pe masa discuţiilor şi nici nu va fi acceptată, justificându-se explozia preţurilor, creşterea facturilor ş.a.m.d.. Premierul Nicolae Ciucă rămâne în continuare… premier, sine-die, fiindcă rotativa s-a amânat şi anunţă că va continua dialogul cu sindicatele, dar nu va putea dezechilibra bugetul de stat. Astăzi au avut loc mitinguri, în multe dintre reşedinţele de judeţ din ţară, şi inclusiv la Craiova. Există părerea că preşedintele Klaus Iohannis, fost dascăl, şef de inspectorat şcolar, ar trebui să se implice în negocieri şi să medieze, în vitrutea prerogativelor pe care le are, rezolvarea tensionatei situaţii, cu consecinţe din cele mai grave. Doar preşedintele poate garanta liderilor de sindicat, că tot ceea ce se convine prin negocieri, va fi respectat ad-literam. Dascălii nu pot rezista, la infinit, la regimul de austeritate ce le-a fost impus, după ce au acceptat umilinţe infinite, episoade de strâmtoare terapeutică. Şi tot ce au sperat de la proiectul „România Educată” –panou promoţional- aerul de stabilitate inclusiv financiar, a fost o iluzie. Aşadar se merge înainte cu greva generală. Ceea ce surprinde totuşi, în de acum prelungita grevă generală, este o lipsă cvasigenerală de empatie faţă de elevi, montaţi să-şi alăture vocile de partea protestatarilor, deşi n-ar trebui procedat la această manieră. Reiterând că această categorie socială merită amendamente salariale, nu putem oculta realitatea că nivelul scăzut al învăţământului se datorează şi slabei pregătiri a multor cadre didactice, majoritatea extrem de vocale în aceste zile, şi indicatorii specifici, la examenele de sfârşit de an au ilustrat pregnant acest lucru. Momentul ales de belicoşii lideri sindicali, tonul lor acru, grimasa plictisită, ohtatura excedată, lasă loc şi la interpretări reci ale evenimentului. Liderii de sindicat nu se arată dezamăgiţi de ei înşişi şi nici nu cer, pe lângă ceea ce solicită legitim, de la membrii de sindicat, ceea ce cu destulă lejeritate clamează inflexibil de la guvern.
