Cum a ajuns România să importe floarea-soarelui!

1
243

După un an bun din punct de vedere agricol, graţie regimului generos de precipitaţii, în 2019, când România s-a plasat, potrivit statisticilor USDA, pe primul loc la nivelul UE, la producţia de floarea-soarelui, cu 3,4 milioane tone, anul trecut la aceeaşi cultură de oleaginoase, producţia a fost de numai 2,24 milioane tone, o scădere de 28%. Este adevărat că şi alţi mari producători europeni, precum Rusia, Franţa, Ucraina au avut randamente scăzute la unitatea de suprafaţă, din cauza secetei resimţite în perioada de vegetaţie. Nivelul scăzut al producţiei la această importantă cultură oleaginoasă a făcut ca livrările din porturile Constanţa, Varna şi Burgos, după cum informează siteul Agroinfo, să se facă la preţul de 728 dolari per tonă FOB, comparativ cu 400 de dolari per tonă FOB, cât era în aceeşi perioadă a anului precedent. Primul import, în luna martie a.c., a fost de 35.000 de tone din Argentina. În faţa unei asemenea situaţii, deloc fericite, ne-am fi aşteptat ca ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, să exprime un plus de îngrijorare, arătându-se interesat de suprafaţa cultivată în această primăvară, starea de vegetaţie, posibilităţile de irigare în lunile caniculare –iulie şi august- ş.a.m.d.. Nimic din toate acestea. Şi asta fiindcă Adrian Oros este un ministru slab, o investiţie de încredere a liberalilor, totalmente inadecvată, departe de profesionalismul predecesorului său, social-democratul Petre Daea, pe seama căruia nu puţini produceau glumiţe ieftine. Despre „profesionalismul” lui Adrian Oros nu mai exprimă nimeni puncte de vedere. În această primăvară, cel puţin până în prezent condiţiile meteorologice sunt propice vegetaţiei corespunzătoare a florii-soarelui şi, în egală măsură, a celorlalte culturi agricole. Cu o suprafaţă ce circa 100.000 de hectare, destinată florii-soarelui, Doljul are ponderea sa în producţia totală a ţării. Proiecţiile meteorologice se arată promiţătoare. Şi în general când luna mai excelează prin temperaturi moderate şi un regim optim de precipitaţii, cel puţin culturile de grâu, orz, rapiţă se dezvoltă în condiţii optime. Cu toate acestea, preocuparea cardinală ar trebui să fie legată de buna funcţionare a sistemelor de irigaţie existente, pentru a se putea compensa deficitul de umiditate în lunile caniculare. Preţul oleaginoaselor a crescut mereu, chiar dacă pandemia de Covid-19 a redus activitatea economică în 2020 şi ar putea avea un impact considerabil asupra anilor următori. Se estimează totuşi că producţia de oleaginoase (floarea-soarelui, rapiţă, soia) să fie concentrată într-un număr restrâns de ţări (Argentina, Brazilia, China, SUA, India şi UE) care să realizeze 73% din producţia mondială în 2029. Creşterea producţiei de oleaginoase –huilă vegetală- va fi potrivit statisticilor de 1,3% pe an faţă de 4% în deceniul trecut, deşi obţinerea de biodiesel va continua să fie una suţinută. Inutil să mai spunem că o bună producţie de floarea-soarelui ar putea contribui în măsură decisivă la o balanţă comercială cât mai rezonabilă, deşi momentan aceasta este în deficit, importându-se nejustificat şi ceea ce s-ar putea produce, cu disponibilităţi chiar de export, la noi în ţară, printr-o strategie elaborată judicios.

1 COMENTARIU

  1. Nea Mircica, intelegi si matale jurnalismul cam cat intelege un migrant sirian bucataria moleculara…

Comments are closed.