Ambasadorul Chinei în Franţa, Lu Shaye (58 ani) la post de 3 ani, a făcut declaraţii la un post de televiziune elveţian (vineri 21 aprilie), care au stârnit un uragan de proteste, încât Parisul şi-a declarat „consternarea”, iar luni a fost primit de directorul de cabinet al ministrului francez de Externe, Chaterine Colona, la Quai d’Orsay, care a luat notă de clarificare, după ce Beijingul a comunicat că Lu Shaye s-a exprimat în nume personal. Ceea ce se întâmplă mai rar: un ambasador cu experienţă nu vorbeşte niciodată în nume personal. Un număr de circa 80 de eurodeputaţi ceruseră, printr-o scrisoare, publicată de Le Monde, ministrului francez de Externe, să-l declare persona non-grata pe ambasadorul chinez la Paris, după ce acesta afirmase că nu există niciun acord internaţional, care să confirme statutul suveran al ţărilor post-sovietice. Şi problema delimitării de frontiere, în dreptul internaţional, între statele care au făcut parte din ex-URSS, n-a fost totalmente reglată. Franţa şi cele trei state baltice –Estonia, Lituania şi Letonia- s-au numărat printre ţările membre UE, care i-au convocat pe ambasadorii Chinei, în ţările respective. Josep Borrell, şeful diplomaţiei UE a calificat declaraţia ca inacceptabilă iar preşedintele francez Emmanuel Macron în vizită în Belgia a opinat că diplomaţia “nu trebuie să utilizeze un asemenea limbaj”. Întrebată dacă Beijingul susţine comentariile ambasadorului său la Paris, purtătoarea de cuvânt a ministerului de Externe chinez, Mao Ning, a declarat că ţara sa a fost printre primele care au stabilit relaţii diplomatice cu fostele state sovietice, o declaraţie vagă, puţin clară, fără explicaţii suplimentare. Există momentan asimetrii, privind relaţia cu Beijingul, între preşedintele francez Emmanuel Macron şi Bruxelles, după vizita liderului de la Elysee în China, în urma căreia a şi declarat –stârnind furie şi îngrijorare- că Europa trebuie să evite atragerea într-un conflict SUA-China, pentru „crize care nu sunt ale noastre”, şi anume statutul Taiwanului. Furtuna din paharul cu apă s-a stins aparent repede. Revenim la interviul de săptămâna trecută. Mai exact la interviul acordat jurnalistului elveţian Darius Rochebin, pentru canalul helvet de informaţii LCI, acesta din urmă repurtând o frumoasă victorie, în faţa ambasadorului chinez la Paris. Cunoscut ca un „lup combatant”, în sensul că apără, cum este şi firesc regimul de la Beijing, la întrebarea despre Crimeea, reanexată după 2014, după cum se ştie, diplomatul chinez a spus că peninsula a fost dăruită binevoitor Ucrainei de Hrusciov în 1954, după ce Stalin respinsese sugestia lui Hrusciov, cunoscându-se alergia lui Stalin la naţionalismul ucrainian (apud William Taubman „Hrusciov. Omul şi epoca sa”, lucrare distinsă cu premiul Pulitzer ca cea mai bună carte a anului 2003 după New York Times, Washington Post, The Economist). Un adevăr factual, fiindcă cedarea acestui teritoriu a făcut obiectul unui simplu decret. Asta s-a spus, în interviul lui Lu Shaye pe LCI, prezentat pe site-ul cotidianului helvet Blick (ed. fr.). Beijingul a evitat să toarne benzină pe foc într-un moment şi aşa încins. A făcut, cum se spune… pace. Cu destul tact diplomatic. Ambasadorul chinez a spus că ţara sa are un plan de reglementare a conflictului din Ucraina, nu livrează muniţie Rusiei, iar Darius Rochebin, cu destule întrebări incomode, a fost considerat de Blick că a făcut… 1-0 cu Beijingul. Darius Rochebin, autorul “Dernieres conversation avec Gorbatchev” (Ed. Laffont, 2022) lăsase impresia că, în urma unei documentări întinsă pe 25 de ani, chiar cunoştea situaţia concretă, care făcea obiectul discuţiei, fiindcă problema apartenenţei peninsulei este definitiv închisă. A preferat expectativa. Destul de prudent, în declaraţii, pe marginea războiului din Ucraina, presimţind că lucrurile nu se vor domoli curând, şi nici uşor, mai ales că Kievul pregăteşte o contraofensivă de primăvară, care ar putea să mai întârzie din varii motive, Beijingul a dorit să nu se antreneze în polemica creată.
Asa, dÈun capritz, dÈun pamplezir,am sa dau copy paste despre un jurnalist roman csare a intervievat-o pe senatoarea Anca Dragu despre cum e chemata ,,la ordin” in biroul sau sa dea socoteala ambasadorilor americani si UE despre ,,trebile dinlauntrul tarii”. Si despre care ,,Cuvantul umilit de pumnul in gura” de la Craiova nu vede decat paiul din ochiul oblic al chinezului dar broboada care acopera ochii politicienilor romani ,nu. ,,Recunoaștere clară că Ambasadorii SUA și UE se amestecă în treburile interne ale României 07:21 27.04.2021 (actualizat: 16:12 20.07.2021):”România – condusă din afară” – este concluzia ”nucleară” ce reiese din declarațiile președintei Senatului, Anca Dragu
BUCUREȘTI, 27 apr – Sputnik. O lovitură de mari proporții este dată de jurnalista Sorina Matei, printr-un interviu cu președinte Senatului, Anca Dragu.
Ce rezultă din interviu? Cunoscutul ziarist Bogdan Tiberiu Iacob sintetizează perfect: ”România este condusă de ambasadori străini, care au săptămânal întâlniri la nivel înalt în care oficialii români le raportează toate mișcările – decizii și proiecte – în domeniul politic și economic”.
Sorina Matei: Vreau să vă întreb ce ați discutat cu însărcinatul afacerilor statelor Unite, domnul David Muniz. Înțeleg că v-a făcut o vizită la Senat în care ați vorbit despre Statul de Drept, combaterea corupției și încrederea în guvernul de coaliție și implementarea reformelor asumate. Ce i-ați spus domnului Muniz? (…) Ce reforme i-ați spus că veți face în România domnului Muniz?
Anca Dragu: I-am spus despre educație, despre sănătate, partea de energie, apă, canal, de distribuție gaze, de electricitate. Toate măsurile pe care noi le avem în program și care vor duce la această economie a României mai dezvoltată.
Sorina Matei: Și vin des la dumneavoastră ambasadori să vă întrebe despre ce se întâmplă cu o coaliție?
Anca Dragu: Am discuții săptămânale cu ambasadorii. Așa este normal, sunt solicitări din partea reprezentanților țărilor.
Sorina Matei: Sunt solicitările lor?
Anca Dragu: Da, vin să se prezinte pentru că sunt nouă în această funcție și apoi avem discuții legate de relațiile bilaterale.
Sorina Matei: Ce a spus domnul Muniz cu vizele?
Anca Dragu: A spus că se vede foarte bine coaliția și că se vede că facem lucruri. În general reacția ambasadorului este foarte bună vizavi de ce se întâmplă la guvernare.
Ei bine, Bogdan Tiberiu Iacob face o recapitulare, explicitând situația: ”Deci există o zi dedicată instituțional, ceea ce agravează lucrurile – nr.2 în stat se întîlnește cu cîțiva ambasadori străini, cărora le prezintă informații economice detaliate, un fel de raport cu tot ce face sau are de gînd să facă guvernul, dar cu care se angajează și în discuții politice”.
”Nu doar că angajează asemenea discuții, dar ține să și transmită public pozițiile ambasadorilor străini, laudative la adresa actualei puteri”, observă jurnalistul.
După această constatare, Bogdan Tiberiu Iacob pune ”câteva întrebări legitime”:
– ”Discuții similare au loc și cu președintele Camerei Deputaților, Ludovic Orban, sau președintele Senatului e un caz special?”
– ”Dacă da, aceiași ambasadori merg în ambele Camere, sau ei sunt ”împărțiți” frățește?”
– ”Ce alte instituții ale statului mai prezintă asemenea dări de seamă săptămînale ambasadorilor străini: guvernul, ministerele, președinția, ÎCCJ, serviciile secrete, CCR, Academia Română șamd?”
– ”Respectivii ambasadori sunt toți cei acreditați la București, pe rînd, sau e vorba de un nucleu de cîțiva ambasadori ai unor state precum SUA, Germania, Franța, Olanda șamd care se ”rotesc” în permanență?”
Și, atenție la ultimele două întrebări, pentru că au legătură și cu evenimentele din ultimele zile:
– ”Între respectivii ambasadori se numără și cei ai Chinei, Turciei, Rusiei, ai țărilor africane, sau e vorba doar de ambasadori ai marilor puteri occidentale?”
– ”Și, în fine, acțiuni similare sunt derulate, pentru reciprocitate, și de către ambasadorii României din alte state? Cîte întrevederi cu mai-marii respectivelor state au, anual, ambasadorii noștri, care stau de regulă cu lunile la ușile conducerilor unor țări doar pentru a li se semna scrisorile de acreditare?”
Întregul text îl puteți citi pe Inpolitics.
Concluzia este cea din titlu – România este condusă din afară. Și, nu că ar conta prea mult, dar acest ”afară” NU e Rusia sau China, ci exact cei pe care îi primim și-i ospețim ca ”parteneri” și „apărători”.
Noroc chior cu jurnalista Sorina matei ca de la dl. cantar si dooamna Bulugean nmai laude la adresa politicienilor romani!
Cer scuze pentru greselile de ortografie si pentru fasptul ca am scris nume proprii cu litere mici!
Comments are closed.