Redifuzat de TVR, lăudabilă ideea, filmul „Buletin de Bucureşti”, în regia lui Virgil Calotescu şi scenariul lui Francisc Munteanu (premiera la 28 februarie 1983), amuză şi acum după atâţia ani, graţie unei distribuţii fabuloase, rolurile principale fiind încredinţate tinerilor actori pe atunci, Catrinel Dumitrescu, Mircea Diaconu, fabuloşi de-a dreptul, dar şi „monştrilor sacri” Draga Oleanu Matei şi Octavian Cotescu. Reuşita comediei savuroase n-a fost pusă la îndoială de criticii de film ai vremii. Numai că tema filmului, realmente politică, este una deloc nostalgică la o întoarcere în timp. În anii 80, ca de altfel şi în deceniul anterior, pentru absolvenţii de facultăţi oraşele mari erau închise şi trimiterea lor la ţară, sau în provincie, conform repartiţiei guvernamentale, tratată în cheie comică, devine chiar… comică. Or, în acei ani, tinerii absolvenţi de învăţământ superior, nu numai că nu voiau la ţară, nu mai voiau nici în ţară, „rămâneau”, se căsătoreau în Vest, încercau să treacă Dunărea înot ş.a.m.d.. Tema filmului: o tânără absolventă a învăţământului agronomic (“Silvia”), în căutarea unui buletin de Capitală, „închiriază” un soţ (“Radu”) contra 10.000 de lei. Dar înţelegerea cu taximetristul amator, găsit disponibil, component al echipei naţionale de handbal, absolvent şi el după cum se va vedea al facultăţii de medicină veterinară, nu rimează, cu ceea ce se va întâmpla la primărie unde sosesc „babacii” fetei din provincie. Unele inserturi cu Draga Olteanu Matei şi Octavian Cotescu par forţate, ilare chiar. Cum clauza cu buletinul, prin recenta căsătorie fictivă nu prinde la miliţia Capitalei, unde Silvia (Catrinel Dumitrescu) află că nu i se poate elibera buletin de Bucureşti dacă avea repartiţie în provincie, urmează un şir întreg de peripeţii. Divorţaţi la tribunal, după o căsătorie de conivenţă, cum spuneam, cu tergiversările de rigoare, prevăzute de codul familiei, Silvia şi Radu (taximetristul) se vor reîntâlni la… CAP Bolintinu, în „Căsătorie cu repetiţie”, tot în regia lui Virgil Calotescu, cu premieră la 28 octombrie 1985. Actorii nu se dezmint, plac prin dezinvoltura lor, replicile sunt fireşti, unele savuroase, au candoarea de rigoare, chiar dacă scenariul „confecţionat”, de-a dreptul modest, al lui Francisc Munteanu, pare pe alocuri grosier, împănat cu clişee propagandistice, cum este convocarea –alminteri neverosimilă- a medicului veterinar la primăria comunei, unde „primăriţa” (şi secratarul comitetului comunal de partid), Mariana Cercel îl dojeneşte pentru încălcarea normelor eticii şi echităţii comuniste, filmul surprinde aspecte din viaţa tinerilor specialişti în anii 80. Viaţa la ţară nu era deloc idilică, cum o prezintă scenariul filmului, dar… Continuarea filmului „Buletin de Bucureşti”, cu „Căsătorie cu repetiţie”, pe alocuri este amuzantă, graţie în primul rând distribuţiei, care salvează totul. Şi atât. Pentru vârstincii de acum, care au prins perioada repartiţiilor guvernamentale –obligatorii, cu “derogări” imposibile- zâmbetul este mai degrabă exclus.
