A început campania electorală premergătoare alegerilor europarlamentare din 25 mai a.c., cu toate ingredientele ei: lansarea candidaţilor, enunţarea sloganelor, convingerea votanţilor şi aşa mai departe. Se anunţă o confruntare strânsă, la nivel european, dacă avem în vedere ultimele estimări ale Poll Watch 2014 privind configuraţia viitorului Parlament European. În care dreapta, reprezentată de PPE, ar putea deţine 217 locuri (din 766), iar Partidul Socialist European (PSE) – stânga – ar totaliza 208 mandate. Potrivit modelului statistic enunţat, PPE are 74% şanse de a termina în faţa PSE, dar suntem în marja de eroare, încât o predicţie certă este hazardat de făcut. În schimb, specialiştii în alegeri europene convin asupra faptului că „stânga franceză ar putea deveni cauza unui eşec al stângii europene”. Potrivit ultimului sondaj CSA pentru Nice Matin şi BFM – TV, publicat joi, Frontul Naţional este creditat cu 24%, UMP cu 22%, iar PS cu 20%. Este şi motivul pentru care Martin Schulz şi-a lansat campania pentru europarlamentare, ieri, la Paris. În Germania, un sondaj recent arată că doar 22% dintre persoanele intervievate se arată interesate de scrutin. Dezinteresul germanilor pentru europarlamentare nu datează de ieri, în 1979 rata de participare a fost de 63%, iar în 2009 de 43%. Cum rezumă şi cotidianul „Stuttgarter Zeitung”, „strategia CDU se rezumă în două cuvinte: Angela Merkel”. SPD este creditat cu 26%, CDU/CSU cu 38%, Verzii cu 11%, iar extrema stângă Die Linke cu 8%, liberalii (FDP) staţionând la 4%. Cu un număr de 44,6 milioane alegători, chemaţi la urne pentru a doua oară în acest an, Franţa contează pe 74 de eurodeputaţi, care urmează să fie aleşi în 8 euroregiuni. Socialiştii francezi au ratat şi în 2009 alegerile europarlamentare (16%), obţinând doar 13 eurodeputaţi, iar după alegerile municipale din 23 şi 30 martie a.c., încheiate cu rezultate proaste pentru ei, şi-au desemnat un nou prim-secretar, Jean Christophe Cambadelis, care îl înlocuieşte pe Harlem Desir. Partide de stânga susceptibile a-l susţine pe social-democratul Martin Schulz în a-i succeda la preşedinţia Comisiei Europene lui Jose Manuel Barroso, au de înfruntat o dreaptă bine organizată, în destule ţări europene aflată la putere. Eşecul politicilor economice ale lui Francois Hollande, ajuns la 18% în sondaje, obligat să desemneze un nou premier, Manuel Valls, care aparţine dreptei Partidului Socialist, nevoit să recurgă la relaxare fiscală şi relansarea activităţii economice, deja în meniu, au costul lor. Cu metode moderne, constând, între altele, în atragerea internauţilor, partidele social-democrate (stânga) din cele 28 de state ale UE, vor încerca să plaseze toate neîmplinirile Executivului UE pe seama… popularilor europeni, care au deţinut majoritatea pârghiilor de comandă. Bine că se negociază în secret tratatul transatlantic între SUA şi UE. În rest, contează intenţiile de vot din marile state ale Uniunii Europene. Criza economică din Europa, pornită din SUA, a generat o revenire la politici naţionaliste, individuale, afectând conţinutul valorilor europene fundamentale şi solidaritatea membrilor. Ţărilor din Europa de Est li se spune că trebuie să respecte aceste valori europene, în timp ce Marea Britanie stabileşte restricţii pentru libertatea de deplasare, iar pentru Franţa se acceptă depăşirea pragului de deficit bugetar. Ţărilor din Est li se spune că trebuie să fie orientate spre Vest, în timp ce statele occidentale îşi definesc relaţii tot mai intense cu China şi Rusia. Cam aşa stăm, dar toate acestea şi destule altele vor fi, de bună seamă, acroşate în campania electorală în care deja ne aflăm.
