PSD Dolj: Mai binele care poate fi duşmanul… binelui

Social-democraţii doljeni, oficial declaraţi ca înrolaţi „la stânga”, uneori autohtonă, alteori europeană, sunt, de la o vreme, prin unii lideri de-ai lor, şi nişte mărturisiţi nemulţumiţi de propriile împliniri. Politice. Adică „aspiră”, cum stă bine unei organizaţii tefere – până nu de mult – nu doar la conservarea simpatiei alegătorilor, cât a fost probată la ultimele alegeri, ci la depăşirea propriilor împliniri, altminteri robuste. Cucerirea a noi redute. Şi ai impresia unei contaminări SF chiar în rândul multora dintre ei. Deşi nu sunt singuri pe scena politică, mirajul unei „noi calităţi” a muncii de partid sună simpatic, dialectic, chiar dacă realizările în viitor ar putea fi modeste. Şi ne putem gândi, pierdere de vreme, că uneori – aforism consacrat – „mai binele e duşmanul binelui”. Acum, dacă tot s-a decis „la centru” schimbarea conducerii organizaţiei judeţene PSD Dolj, de altfel mult prea sobrul Ion Prioteasa a demisionat, fără nici un comentariu de prisos, vacantând funcţia, după un şir de rezultate consistente, greu de repetat, ironia demersului s-a pierdut pe drum, dacă o fi fost prezentă vreodată. Lupta între vechi şi nou, în cheia „ieri întuneric, azi lumină”, nu a fost măcar declanşată. De pildă, se putea spune, sau centra discuţia, pe faptul că fosta conducere părea reorientată spre „socialismul european”, iar noua conducere prefigurată e marcată de… a treia cale. De care s-a ales demult praful. Unul din părinţii acesteia fiind Tony Blair. S-a dorit de către liderul naţional al PSD, Victor Ponta, şi adjunctul acestuia, Liviu Dragnea, un nou lider la Dolj, bizară mişcare organizatorică, asta se va întâmpla. La conferinţa judeţeană, programată astăzi, la sala de spectacole a Filarmonicii „Oltenia”. Dar suntem în faţa unei poveşti cusute cu aţă albă, în care adevărul nu se spune, se ascunde, se ambiguizează. Chiar dacă nimeni nu e de neîlocuit, riscurile sunt mult mai mari decât pare dispusă receptarea noastră să accepte. În unele momente am asistat practic la devoalarea unor clişee nesfârşite, fără umor: închipuiţi-vă, dacă n-aveţi altceva de făcut, ce pot îndruga unii dintre sinegurişti, care şi-au găsit loc de muncă abia în Parlament şi care nu ştiu prea bine ce profesie au. Linia partidului? Propriile lor avantaje. Cu cât are Doljul, aidoma ţării, probleme economice şi sociale mai mari, cu atât vorbim mai mult… despre altceva. Nici măcar de vindecarea de incompetenţe. Eliminarea lor şi înlocuirea cu alte incompetenţe. Acum problema nu e alta, astăzi, în cadrul conferinţei judeţene a PSD, decât cea ştiută de atâta vreme, mai exact de la intrarea lui Carol I în ţară (8/20 mai 1866): ce zic „dabulenarii”? Sub acest generic regăsindu-se toţi cei care au privit şi privesc cu încredere spre PSD Dolj. Neîndoielnic, se vor obişnui, după mormăitul de rigoare, cu noile forme de relief politic şi nu excludem… chiar să aplaude. Dintr-o reciclată obişnuinţă.