Parchetul Militar Timişoara a comunicat soluţia rămasă definitivă în urma anchetei demarate anul trecut, în luna august, după ce s-a prăbuşit aeronava IAR 99 „Şoim”, având la bord doi dintre cei mai experimentaţi piloţi ai Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor Craiova. „Relu mic şi Relu mare”, cum le spuneau cunoscuţii lui Aurelian Cojocaru, care a pierit în tragedia aviatică şi lui Mihail Relu Ioana, rănit grav, au fost absolviţi de orice vină. Nici în sarcina cadrelor militare ale Centrului nu s-a reţinut vreo încălcare a procedurilor sau a prevederilor privind sănătatea şi securitatea în muncă. Ce au concluzionat anchetatorii este că limitele de exploatare ale aparatului au fost depăşite pentru un moment, însă cele câteva clipe au dus la tragedie. Şi totul din dorinţa de a reprezenta cu cinste ţara la o manifestare aeronautică internaţională.
Pe 23 august 2012, în jurul orei 11.00, se anunţa faptul că în zona Aeroportului Craiova a avut loc o catastrofă aviatică care s-a soldat cu decesul pilotului prim, rănirea gravă a pilotului secund şi distrugerea completă a aeronavei militare.
În urma cercetărilor s-a stabilit că, în conformitate cu planul misiunilor de zbor, pe 23 august 2012, aeronava IAR 99 „Şoim” cu numărul de înmatriculare 718 avea planificate trei ieşiri (decolări – aterizări) pentru executarea antrenamentului pentru zbor demonstrativ în vederea participării la manifestarea aeronautică internaţională, ce urma să se desfăşoare pe aerodromul Batajnica/Serbia, în perioada 1- 3 septembrie 2012. În ziua respectivă, de la ora 8.00, echipajul format din comandor Aurelian Cojocaru şi lt. comandor Mihail Relu Ioana a efectuat două decolări-aterizări, aceste misiuni având rolul de perfecţionare a evoluţiilor în zbor demonstrativ. De altfel, era penultima zi dedicată antrenamentului. La ora 10.35, “Şoimul” cu nr. 718, din dotarea U.M.02512 Z Craiova a decolat în al treilea zbor din startul planificat.
«Aeronava a executat un viraj stânga în urcare, în limitele anvelopei de zbor, cu viteza şi înălţimea în creştere. La scurt timp, aeronava a pierdut înălţime, au fost executate manevre evazive pentru protejarea şi evitarea unor construcţii civile aflate pe traiectoria sa descendentă, apoi a luat contact cu solul. În urma coliziunii cu un stâlp de beton şi a incendiului care s-a produs, aeronava a fost distrusă în totalitate. Pilotul prim, comandor COJOCARU AURELIAN nu a catapultat şi şi-a pierdut viaţa. Pilotul secund, lt. comandor IOANA MIHAIL RELU a reuşit să se catapulteze cu foarte puţin timp înainte de distrugerea aeronavei şi a fost salvat prin intervenţia unor martori civili cât şi a echipei de intervenţie sosită la faţa locului. Acesta a suferit multiple traumatisme în zona membrelor inferioare, a toracelui şi a capului, precum şi arsuri ce au necesitat îngrijiri medicale de urgenţă şi transportarea la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Carol Davila”– Bucureşti, în vederea efectuării intervenţiilor chirurgicale necesare», după cum se arată în rezoluţia parchetului, întocmită la finalizarea cercetărilor.
Evenimentul de aviaţie nu a fost produs cu intenţie
Se mai menţionează în acelaşi document că „evenimentul de aviaţie s-a produs, cel mai probabil, din cauza intrării avionului într-un regim critic de zbor care nu a mai permis controlul aerodinamic asupra acestuia în totalitate, fapt care, coroborat cu înălţimea mică de evoluţie impusă prin programul de executare a misiunii, a făcut imposibilă redresarea avionului înainte de impactul cu solul. Chiar dacă există indicii că pe ultima parte a traiectoriei descendente a fost reluat controlul aerodinamic asupra avionului, fapt ce a condus la evitarea impactului cu construcţiile civile prezente pe traiectoria de zbor rezultată, înălţimea de zbor din acel moment nu a mai permis redresarea avionului pentru a evita contactul dur cu solul, iar comandorul Aurelian Cojocaru nu a mai avut timpul necesar să execute manevrele de catapultare pentru a-şi salva viaţa”. Limitele de exploatare ale aparatului au fost depăşite pentru moment, însă piloţii au reuşit redresarea parţială a acestuia. Factorii spaţiu-timp au făcut imposibilă îndepărtarea optimă a avionului de suprafaţa solului, cu deznodământul cunoscut. Comisia de investigare tehnică a mai reţinut faptul că evenimentul de aviaţie s-a produs în timpul şi din cauza serviciului însă nu a constatat producerea cu intenţie a acestuia.
Având în vedere pregătirea profesională ireproşabilă cât şi starea medicală optimă a celor doi piloţi, nu pot fi reţinute în sarcina acestora elemente de culpabilitate de natură să atragă răspunderea penală, după cum au mai consemnat anchetatorii.
În condiţiile fragmentării în nanosecunde a timpului rămas la dispoziţie, decizia pilotului prim nu poate fi imputabilă acestuia în termeni penali ci mai degrabă, interpretată într-un cadru mai larg, al valorilor de onoare şi curaj, scrise sau nescrise pentru această profesie.
Procurorii au dispus, în acest context, neînceperea urmăririi penale faţă de piloţi şi faţă de personalul Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor Craiova.
