Compozitorul Dan Dediu, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova: „În muzică, nu este vorba de sunete, ci despre lumea interioară a fiecăruia dintre noi!”

0
107

Muzica, mai frumoasă ca o dimineaţă parfumată de primăvară, a fost celebrată, ieri, la Universitatea din Craiova. Profesorul universitar Dan Dediu, o personalitate copleştitoare în lumea componisticii, s-a aflat în Bănie, unde i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa al universităţii craiovene, ca o reverenţă în faţa uriaşei sale personalităţi creatoare. De o sensibilitate aparte şi înzestrat cu o înţelegere profundă a universului sunetelor, compozitorul Dan Dediu a încercat să le transmită studenţilor matinali, care s-au aflat în sală, un crâmpei din colosala sa pasiune, îndemnându-i mai întâi la lectură, cea care înnobilează sufletele, ca mai apoi să deschidă porţile adevăratelor trăiri sufleteşti din care se compune muzica.  

Ceremonia a fost găzduită în Aula „Mihai I al României” şi l-a avut ca amfitrion pe prorectorul Universităţi din Craiova, prof. univ. dr. Radu Constantinescu. În cuvântul de deschidere, acesta a mărturisit că acceptarea titlului de Doctor Honoris Causa de către reputatul compozitor Dan Dediu face ca însăşi comunitatea academică din Craiova să devină mai bogată, personalitatea sa fiind una cu totul deosebită. „Un artist care îşi trăieşte maturitarea într-un super apogeu al existenţei sale de creator. O personalitate bine cunoscută în lumea muzicii, compozitor şi interpret de elită, profesor cu un prestigiu recunoscut pretutindeni”, l-a caracterizat profesorul universitar Eugen Radu, scoţând în evidenţă vocaţia renascentistă a distinsului compozitor român. „Multiplele sale ipostaze de excelenţă provin poate din bucuria nedisimulată a cunoaşterii şi din credinţa sa intimă că ”muzica este adevăr, vibraţie şi viaţă. Eu tot timpul am compus încă de când eram mic, am fost şi rămân obsedat de compoziţie”.

O carieră muzicală impresionantă

Din anii copilăriei, porneşte studiul pianului la Brăila. Ulterior, dă examenul de diferenţă la Liceul de muzică George Enescu şi intră la clasa profesorului Constantin Niţu, care îl formează ca pianist. A intrat primul la Conservatorul Ciprian Porumbescu – Secţia Compoziţie şi este ales să participe la clasa distinsului muzician Ştefan Niculescu. Obţine diferite burse de creaţie şi cercetare – la Viena, Paris, Berlin. Educaţia sa muzicală este mult peste media. Compune foarte mult şi divers, peste 150 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale: patru simfonii şi multe piese pentru orchestră, şase concerte, cinci cvartete de coardă, muzică de cameră, muzică pentru pian, coruri, muzică electronică, patru opere. Lucrările sale au apărut pe CD-uri în România, Germania, Australia, Olanda, iar în acelaşi timp primeşte comenzi de creaţie pentru diferite festivaluri, ansambluri şi interpreţi renumiţi. Obţine, aşa cum era şi firesc, enorm de multe premii naţionale şi internaţionale.

„Muzica reflectă viaţa”

Vizibil emoţionat, compozitorul Dan Dediu a vorbit publicului său, unul tânăr format din studenţi la Muzică, despre esenţa muzicii, dar şi despre arta componisticii, în particular. „Compozitorul de muzică nu este un Ariel, un spiriduş, dar nici un canibal, un personaj care dă din coate sau strigă după respect şi atenţie. Este un om obişnuit, care are nevoi atât din zona spirituală, cât şi din cea materială”. Despre muzică, Dan Dediu este profund convins că „reflectă viaţa, iar viaţa nutreşte muzica. Spiritualul şi materialul se alimentează şi se influenţează reciproc. Pentru mine, muzica e una singură. În ultimul timp, am început să scriu muzică într-un mod foarte clar, poate chiar enervant de clar. Un prieten dirijor mi-a spus într-o zi: pot să-ţi învăţ piesa asta într-o după-amiază. Nu ştiu dacă e de bine sau de rău. De multe ori, în compoziţie ceea ce crezi că e pădure de simţiri este, de fapt, un mare deşert. Şi invers, ai senzaţia că eşti într-un deşert şi, dintr-odată, te trezeşti într-o pădure labirintică”.

„Tradiţia mă ajută să înţeleg piscurile simţirii muzicale”

Cu o înţelegere justă a peisajului muzical actual, compozitorul Dan Dediu este de părere că asistăm acum la o reinstaurare a tradiţiei, „un fel de neo-tradiţionalism sau neo-academism”, în accepţiunea sa. „Noutatea constă într-o expresie nouă, nu în invenţie de vocabular sonor. Desigur, caut cotloane neumblate, în muzica mea, dar acestea nu se pot recunoaşte ca atare decât pe un fond de tradiţie muzicală asimilată. Ele se detaşează prin contrast cu ceea ce ştim deja. Astfel, aş spune că nici nu dezvolt, nici nu neg tradiţia, ci o integrez. Tradiţia mă ajută să înţeleg piscurile simţirii muzicale, dar mă şi avertizează vivazi de salturile în gol ale gândirii componistice. Este ca o hartă pe care o port cu mine pentru a nu mă rătăci, dar o hartă nu înseamnă nimic fără cel care ştie să se orienteze după ea”, a mărturisit distinsul profesor de muzică.

„Fără o lume interioară bogată, nu faceţi decât să înşiraţi note”

Pledoaria muzicologului Dan Dediu a fost una pentru muzică şi iar muzică, dar şi pentru lectură. Privindu-i pe studenţii care îi sorbeau cuvintele, împărtăşind aceeaşi dragoste pentru sunete, profesorul a ţinut să le dea un sfat pentru a putea înţelege şi mai bine muzica. „Îmi permit să vă dau un sfat prietenesc: citiţi cât mai mult! Ideile nu vin decât citind sau scriind. În muzică, nu este vorba de sunete, ci despre lumea interioară a fiecăruia dintre noi, reflectată prin conexiunile dintre sunete. Dacă nu aveţi o lume interioară bogată, atunci nu faceţi decât să înşiraţi note. Aşadar, recomand lectură nesăţioasă!”, au fost cuvintele înduioşătoare adresate celor din sală. „Muzica ne interconectează şi poate că, cu ajutorul ei, vom deveni cândva mai buni”, au fost cuvintele pe care profesorul Dan Dediu le-a sădit adânc, ca un crez de viaţă, în sufletele studenţilor craioveni.