Ce s-a întâmplat duminică, în primul tur al alegerilor municipale din Franţa, este, fără îndoială, un seism, un sfârşit al bipartitismului politic, substituit cu un tripartitism (PS-UMP-FN), învingătoare fiind fiica lui Jean Marie Le Pen, finalist al alegerilor prezidenţiale din 2002, câştigate de Jacques Chirac. Sondajele de opinie plasau de mai multă vreme Frontul Naţional, un partid de extremă dreaptă, înaintea socialiştilor, aflaţi la putere, şi puţin în urma conservatorilor (UMP), plecaţi de la putere în urmă cu doi ani. Pentru socialişti, alegerile municipale sunt comparate cu „Berezina” împăratului Napoleon, ceea ce nu mai trăiseră, poate, de la alegerile legislative din martie 1993, în urma cărora premierul Pierre Beregovoy s-a sinucis. Că speră să mai dreagă busuiocul, adică să mai atenueze din înfrângere, duminică, în turul II, este adevărat, dar semnalul a fost dat. Francois Hollande, cu o agendă extrem de încărcată în aceste zile, l-a convocat de urgenţă pe ministrul de Interne, Manuel Valls, luni, la Elysee, pentru a pregăti un contraatac, adică mecanica unor alianţe pentru asaltarea turului II. Pentru Marine Le Pen, care a abandonat discursul neoliberal, ambiţiile sunt mari şi strategia sa este cea a bulgărelui de zăpadă. O victorie cheamă o alta, mult mai robustă decât precedenta, şi lidera partidului se gândeşte deja la alegerile europarlamentare din luna mai, când vrea să depăşească UMP şi PS. Apoi se va gândi la alegerile regionale de anul viitor, la care intenţionează să consolideze rezultatele de la municipale. Pentru ca în 2017, la alegerile prezidenţiale, să bulverseze jocul, cum a făcut tatăl său în 2002. Oricum, succesul Frontului Naţional este considerat istoric şi eclipsează deja victoria UMP. Frontul Naţional a devenit o serioasă problemă pentru socialişti, dar şi pentru conservatori. Temele predilecte pentru Marine Le Pen: imigraţia, securitatea, seducerea victimelor crizei economice. S-a vorbit de un absenteism record, care s-a ridicat la 36,45%, la nivelul Franţei, potrivit comunicatului Ministerului de Interne. În 2008, absenteismul la primul tur al municipalelor a fost de 33,46%. Analiştii vorbesc însă de un absenteism sancţionatoriu, un absenteism al indiferenţei. Un semn că, momentan, clasa politică franceză este repudiată. Dreapta s-a detaşat de stânga în primul tur al alegerilor cu 9 puncte procentuale, şi asta pentru acreditarea ideii ineficiente, potrivit căreia politica, în opinia socialiştilor, nu poate rezolva mare lucru. Problema cea mare a lui Francois Hollande nu este că Guvernul Jean Marc Ayrault are o popularitate scăzută, ci tripartitismul de recentă incubaţie. Frontul Naţional, împins de un absenteism important în primul tur, se instalează în centrul vieţii politice franceze şi va constitui miza viitoarelor alegeri. În primul tur, partidul de extremă dreapta a câştigat în 17 oraşe şi participă în turul II în 229 localităţi cu peste 10.000 de locuitori. Formaţiunea Marinei Le Pen nu este deloc unul republican, cum spun francezii. Dimpotrivă. Dovadă că Marine Le Pen a prezentat un candidat admirator al „Mein Kampf” sau o candidată pozată cu drapelul nazist. Şi alţi fani ai partidului s-au arătat atraşi de însemnele SS. Un candidat al FN a reproşat unui adversar UMP că acesta „transformă Nimes în Alger”. Destule alte nebunii s-au făcut resimţite în campania electorală, dar, datorită Frontului Naţional, se „reînnoieşte” clasa politică. Semnalul nu este deloc de bun augur, dar unde în Europa decât pe malurile Senei, au germinat atâtea şi atâtea năstruşnicii, de-a lungul timpului. Iar viziunea Marinei Le Pen despre Uniunea Europeană este una care nu mai trebuie amintită, dar ascensiunea ei se datorează multiplelor gafe de parcurs comise de Francois Hollande.
