Maratonul lui Hollande la Salonul de Agricultură

1
109

Preşedintele Republicii Franceze, Francois Hollande, s-a aflat duminică printre vizitatorii Salonului de Agricultură din Porte de Versailles, Paris. Unul tradiţional. Al 50-lea. Până la 3 martie sunt aşteptaţi 700.000 de vizitatori. Sosit la ora 7 dimineaţa, s-a despărţit „cu regret” de cei care l-au anturat, în principal miniştrii Stephane Le Foll (Agricultură), Guillaume Garot (Industria Agroalimentară) şi Benoit Hamon (Protecţia Consumatorilor), în jurul orei 17.00. La precedenta ediţie, în plină campanie electorală, a zăbovit… douăsprezece ore în expoziţie. Un record. Două dosare fierbinţi a avut cu el şeful statului francez: scandalul lasagna cu carne de cal şi nemulţumirea producătorilor de lapte. Recomandare expresă: etichetarea obligatorie a tuturor preparatelor din carne. „Consumatorul să fie informat cu privire la originea produsului”, a spus acesta. Francois Hollande ştie bine că lumea agricolă franceză, cu 3,5 milioane de angajaţi, etalează o balanţă comercială pozitivă. Iar industria agroalimentară franceză costă 147 miliarde euro investiţii, din 2009, şi are 400.000 de salariaţi, încât este primul sector industrial francez. Unul care depinde exclusiv de sectorul agricol. De la o vreme, consumatorii solicită precumpănitor produse bio. În faţa insuficienţei acestor produse, în special la fructe şi legume, importurile s-au dus la 32%. Ministrul francez pentru Agricultură, Stephane Le Foll, nu crede în revirimentul agriculturii biologice. Pentru cine nu are o imagine cât de cât a potenţialului agriculturii franceze şi, în egală măsură, al industriei agroalimentare din Hexagon, prezenţa lui Hollande la salon nu dobândeşte simbolistica adecvată. Să lăsăm degustările din sortimente sofisticate de brânzeturi sau alte produse lactate. În faţa producătorilor de lapte, Francois Hollande a anunţat „un ajutor de trezorerie excepţional”. Anunţul, destul de vag, va fi detaliat în zilele următoare, el referindu-se la contractele între producători şi distribuitori. Deşi privilegiaţi prin Politica Agricolă Comună (PAC), francezii sunt veşnic nemulţumiţi. Mai nou, opinează că 80% din ajutoarele europene merg spre cultura cerealelor. Au apărut şi probleme mult mai noi. De pildă, cei 40.000 de apicultori francezi s-au plâns de pierderi între 20-30% din coloniile lor în ultimii ani. Aproape 25.000 de tone de miere se exportă anual în China, ţările din Est sau Spania. Şi în debutul acestei luni ministrul francez al Agriculturii a devoalat un plan trienal, în valoare de 40 milioane euro, pentru seducerea tinerilor în a se lansa în apicultură. Şi apicultorii s-au plâns de folosirea excesivă a pesticidelor. Uniunea Apicultorilor Francezi (UNAF) cere o interdicţie generală, citând ca exemplu Slovenia, un mare producător de miere, care a interzis total pesticidele în ultimii trei ani. Apoi Italia, unde mortalitatea la albine a trecut de la 37% la 15% prin interdicţia pesticidelor începând cu 2008. S-a discutat şi despre limitarea folosirii îngrăşămintelor chimice, îndeosebi a nitraţilor. Însă agricultura franceză, în pofida ajutoarelor importante, rămâne energivoră, dar deplin performantă. Bugetul PAC pentru 2014-2020 este fixat la 373,2 miliarde euro, din care 56 miliarde euro pentru Franţa, principalul beneficiar. Ce-am vrea, de fapt, să subliniem? Nimic altceva decât interesul enorm de care beneficiază producătorii agricoli francezi din partea preşedintelui Republicii, şi nu mai vorbim a Guvernului. Francezii, pentru nimic în lume, nu pot accepta pierderea poziţiilor deţinute pe piaţa produselor agroalimentare. Ca să-i ajungem din urmă, ceea ce pare o utopie dacă ne referim numai la randamente, ar trebui să avem cel puţin aceeaşi competenţă când abordăm problemele specifice din acest domeniu. Noi etalăm, în schimb, un amatorism desuet şi predilecţia noastră funciară spre incorectitudine.

1 COMENTARIU

Comments are closed.