Ceea ce se anticipa, în pofida unui suspans prelungit, s-a anunţat ieri: preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, nu va mai candida la un nou mandat, şi va părăsi funcţia deţinută spre a se consacra vieţii politice germane, intenţionând a se prezenta „sub culorile” SPD la alegerile legislative de anul viitor. Potrivit mai multor media germane, el ar putea deveni contracandidatul Angelei Merkel pentru funcţia de cancelar la alegerile legislative din 2017. Social-democratul va încerca, potrivit informaţiilor din Suddeusche Zeitung, să conducă lista SPD în Rhenania de Nord – Westphalia. La 60 de ani, Martin Schulz n-a ocupat, în nici o împrejurare, vreo funcţie executivă în Germania, exceptând un mandat de primar al unei mici localităţi – Wurselen. S-a vorbit în ultimele zile de posibila înlocuire a lui Frank Walter Steinmeier, după ce şeful diplomaţiei germane va deveni preşedintele Germaniei, în februarie anul viitor. De asemenea, se discută despre posibila preluare a conducerii SPD, ceea ce ar însemna înlocuirea lui Sigmar Gabriel, actualmente vicecancelar şi ministru al economiei. Cert este că SPD nu stă grozav în sondaje, în condiţiile în care nici partidul Angelei Merkel, CDU, nu mai are procentajul de acum doi ani, din cauza politicii în problema emigranţilor. Dar Martin Schulz, bun prieten al social-democraţilor de la Bucureşti, n-a confirmat rumorile din aceste zile. Ales deputat european, în 1994, acest librar de profesie, cu real talent oratoric, a devenit preşedinte al Parlamentului European, în 2012, fiind reales în 2014. A ezitat până în ultimul moment să părăsesască Bruxelles-ul, dar despărţirea a devenit inevitabilă, după ce deputaţii PPE (conservatori) de la Strasbourg, şi-au exprimat deschis opoziţia la ideea prelungirea cu doi ani a mandatului deţinut, convenit de marea coaliţie PPE – social-democraţi, din Parlamentul European, în 2014, pentru neutralizarea aleşilor eurosceptici. European convins, federalist, Martin Schulz nu a ratat ocazia de a-şi spori vizibilitatea, fiind apropiat de Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, care militează deschis pentru rămânerea acestuia la Bruxelles. Cine va fi succesorul? Potrivit unui acord nescris, dar convenit între principalele partide ale Parlamentului European – PPE şi PES – ar urma să fie ales un candidat de la populari, cel mai posibil fiind Manfred Weber, liderul grupului PPE de la Strasbourg. Acesta nu şi-a anuţat opţiunea (reprezintă CSU), dar are susţinerea grupului. Apoi, italianul Antonio Tajani, fost comisar la industrie, sub Jose Manuel Barosso şi apropiat de Silvio Berlusconi. Irlandeza Mairead Mcguinness (57 de ani), fostă jurnalistă, cu bună reputaţie, dar împiedicată de… Brexit, este amintită. Sigur că se strică echilibrul forţelor politice în Parlamentul European, conservatorii urmând a deţine preşedinţia PE, preşedinţia Comisiei Europene şi a Consiliului European. Şi, toate acestea, într-un moment deloc de acalmie în Europa. Eurodeputaţii au votat, ieri, cu o largă majoritate, o moţiune de îngheţare a negocierilor cu Turcia, din cauza represiunilor disproporţionate în curs. Este primul semnal politic clar al UE către Turcia, după puciul militar de acum 4 luni. Să revenim. SPD va avea propriul candidat la funcţia de cancelar, dar desemnarea ar urma să se facă în luna ianuarie. Doar în ipoteza unei noi mari coaliţii nu este exclus ca lui Martin Schulz să i se rezerve, cum spuneam, portofoliul de la diplomaţia germană, fiindcă este greu de crezut că Angela Merkel poate fi „încurcată” în drumul ei spre al 4 lea mandat de cancelar.
