Declaraţia este de acum cunoscută, fiind făcută pe Aeroportul „Henri Coandă” din Capitală, înaintea deplasării lui Traian Băsescu, cu avionul, la Bruxelles, pentru a participa la reuniunea Consiliului European: „O decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) privind incompatibilitatea – stabilită de ANI – lui Klaus Iohannis, candidatul ACL, după validarea mandatului şi după începerea exercitării funcţei suspendă exercitarea acesteia. Este o situaţie aplicabilă inclusiv parlamentarilor constataţi incompatibili, prin decizii definitive şi irevocabile, cărpra li se cere încetarea mandatelor, chiar dacă erau consilieri la momentul în care au fost în această situaţie”. Că Traian Băsescu nu nutreşte, declarativ, cea mai mică simpatie pentru candidaţii plasaţi pe primele două locuri în toate sondajele de opinie, asta nu se mai pune. Se poate spune însă altceva: şi anume că preşedintele a legat deja o ghiulea de piciorul lui Klaus Iohannis, etnic german, care promisese că va continua ce a fost bun în proiectul politic al actualului locatar de la Cotroceni, dar va deconecta funcţia supremă în stat de la un stil inacceptabil. Cu alte cuvinte, fără a fi un candidat capabil să producă efuziuni de simpatie sau să electrizeze un miting electoral, de pildă, pare apt să cultive normalitatea. Situaţia este realmente delicată, însă vinovăţia imensă aparţine liderilor ACL, care n-au luat în calcul, încă de la desemnarea candidatului pentru alegerile prezidenţiale, o posibilă confirmare a unei situaţii „de blocaj”: exact ceea ce a confirmat Traian Băsescu deunăzi pe Aeroportul „Henri Coandă”. Şi nimeni nu poate spune că nu ştia ce vorbeşte. Omeneşte discutând, ce disponibilitate pentru campania electorală să mai aibă Klaus Iohannis, când încă nu ştie deznodământul procesului său cu ANI? O altă vinovăţie a liderilor politici ai ACL este şi aceea că n-au încercat, împreună cu cei ai Alianţei PSD-UNPR-PC, „clarificarea” în Parlament a textului din Legea 161/2003 privind incompatibilităţile, deloc explicit în ceea ce priveşte extensia unei constatări de către ANI şi asupra unui ulterior mandat electoral, dar într-o altă demnitate. Plecarea la drum într-o campanie electorală pentru funcţia de preşedinte al ţării cu un candidat deloc în afara oricăror probleme cu justiţia, nu de imagine, care mai treacă-meargă, este expresia unei superficialităţi groteşti, care culpabilizează liderii ACL, făcându-i nefrecventabili. Când într-o competiţie electorală cu miză mare arunci un candidat, admitem onorabil, dar cu o situaţie ambiguă în relaţia cu ANI, riscând a fi scos pe tuşă, atunci putem vorbi de iresponsabilitate politică şi o delegitimare în faţa militanţilor, care, mai mult sau mai puţin, de la zonă la zonă, îi fac campanie electorală.
