Angela Merkel, liderul incontestabil al celor 28

0
122

S-a vorbit relativ puţin la noi şi deloc pe măsura amplitudinii evenimentului, exceptându-l pe Emil Hurezeanu, la Digi 24, realmente competent şi prizat, despre alegerile legislative din Germania, altminteri un moment de referinţă pentru scena politică europeană. Un scrutin care a blocat în aşteptare întreaga Uniune Europeană. Dincolo de deznodământul scontat al alegerilor legislative de duminică, cel puţin două observaţii merită relevate. Prima dintre ele: organizarea impecabilă, fără cel mai mic cusur, a lor, salubra campanie electorală, în care cei doi protagonişti – Angela Merkel şi Peer Steinbruck – au evitat premeditat, la maximum, atacurile reciproce. Până şi panotajul a fost unul destul de discret, fără nimic ostentativ. A doua observaţie: participarea masivă la vot (73%), surpriză mare inclusiv pentru analişti, care contau pe un consistent absenteism. Duminică, la ora 14, aproape 41,4% din cei 61,9 milioane electori înscrişi pe cele 299 de liste de pe tot cuprinsul ţării, votaseră. În urmă cu patru ani, comparativ, procentul fusese de numai 36,1%. La Munchen, miile de bavarezi s-au rupt pentru o oră de la alte îndeletniciri, pentru a susţine candidatul preferat, fără a rata parada anuală la care 9.000 de persoane au defilat în costume tradiţionale, pentru a celebra prima duminică a sacrosantei sărbători a berii. A spune că s-a votat „pentru continuitate” e poate nepotrivit, de vreme ce liberalii (FDP), partenerul CDU-CSU la guvernare, care făcuseră unele obstrucţii la politicile europene, s-au văzut respinşi, nerealizând pragul de 5% pentru prima oară după război. S-a votat masiv pentru Angela Merkel, cum titra ediţia on line a „Der Spiegel”: „Germania este definitiv Angela Merkel-land”. Şi germanii „n-au oferit cancelarului o victorie, ci un triumf”. Cotidianul de centru-stânga „Suddeutsche Zeitung” evoca merkelismul. Dintre predecesorii Angelei Merkel, doar Konrad Adenauer şi cancelarul reunificării, Helmut Khol, au mai câştigat câte trei mandate fiecare. În fine, germanii s-au recunoscut în această personalitate, modestă, accesibilă, deloc carismatică, dar care a reuşit scoaterea ţării din rutină, ceea ce este esenţial. Fireşte, opţiunile cancelarului Angela Merkel pentru formarea unei coaliţii, alta decât precedenta, sunt acum limitate, având de convenit fie cu social-democraţii, fie cu verzii. Fiind de neconceput „dislocarea” unor parlamentari, ca pe la noi, din alte câmpuri politice. Fiecare cuvânt, fiecare virgulă, fiecare punct vor fi cântărite, înainte de a fi aşezate în protocol. Social-democraţii doresc negocierea unei relaxări a politicii economice europene, alte politici sociale, susţinerea investiţiilor în infrastructură şi energie regenerabilă. Pentru Uniunea Europeană, şantierul prioritar este uniunea bancară, pentru supravegherea băncilor, în dorinţa împiedicării derapajelor, a exceselor şi, dacă este necesară, instituirea falimentului. Cei 28 au căzut de acord deja asupra supravegherii, rolul fiind încredinţat Băncii Centrale Europene. La 30 mai a.c., cuplul franco-german a prezentat un text comun pentru întărirea europeană a stabilităţii şi a creşterii economice, care propunea ameliorarea convergenţei fiscale, în special în ceea ce priveşte impozitul pe venit, introducerea unui salariu minim generalizat, ceea ce nu este cazul în Germania. Destule dosare importante sunt deocamdată blocate, în aşteptarea „revenirii” Angelei Merkel la pupitru. Interesant este că deja Francois Hollande a invitat cancelarul reales, la Paris, pentru duminică seara, „de îndată ce guvernul va fi format, pentru a pregăti temele viitoare”. Deşi s-ar putea ca până duminică, viitorul partener de coaliţie al CDU-CSU să nu fie desemnat.