În organizarea Asociaţiei Fotoclubul „Mihai Dan-Călinescu”, la Galeriile de Artă ale Cercului Militar are loc astăzi, ora 19.00, vernisajul expoziţiei de fotografie „Chipul imaginat” a dr. Teodor Radu Pantea, din Oradea. Prezentată la Craiova în premieră naţională, expoziţia cuprinde 60 de lucrări color – imagini ale Mântuitorului Iisus Hristos de pe troiţe din diverse zone geografice ale ţării. Profesor de fotografie la Universitatea din Oradea, Teodor Radu Pantea este, în prezent, unul dintre cei mai titraţi şi mai apreciaţi artişti români.
„Chipul imaginat” nu este prima „personală” vernisată la Craiova de artistul orădean. În 2010 acesta deschidea, tot la Galeriile de Artă ale Cercului Militar, expoziţia „Alter Ego”, în 2009 – „PromoStress”, în 2007 – „Repere pe Drumul Mătăsii” ş.a. „Aceste icoane naive de o diversitate remarcabilă se constituie într-un documentar spiritual ce nu a mai fost abordat în fotografia artistică, fapt ce recomandă această colecţie spre a fi vizitată”, spune col. (r) Mircea Anghel, preşedinte al Fotoclubului „Mihai Dan-Călinescu”, referindu-se la noua expoziţie.
Artist al Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică – A.FIAP încă din 1997, Teodor Radu Pantea este membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (din 1980) şi membru de onoare al fotoclubului craiovean (din 2003). S-a născut în Oradea, la 21 februarie 1953, este absolvent al Facultăţii de Industrie Alimentară din cadrul Universităţii din Galaţi (promoţia 1977) şi are un doctorat în istoria fotografiei la Facultatea de Istorie şi Geografie din Oradea, cu tema „Mişcarea fotografică din România. Saloanele de artă fotografică din perioada 1945-2003”. A participat la aproape 100 de saloane de artă fotografică organizate în România, la peste 70 de saloane internaţionale sub patronajul Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică şi 80 de saloane internaţionale sub patronajul Societăţii Americane de Fotografie, numai peste graniţă obţinând peste 100 de distincţii.
«Într-o ţară preponderent ortodoxă, drumeţul are ocazia, străbătând drumurile ce, adesea, nu duc nicăieri anume, să vadă pe marginea acestora nişte jaloane ce separă distanţe de nimeni-cunoscute, dintre locuri/repere ambigui, de nimeni-ştiute, dar care cheamă trecătorul grăbit la un moment de răgaz, de meditaţie, de rugă. Sunt troiţele, simbol al credinţei ce prezintă, precum bine ştim cu toţii, chipul lui Iisus, în cele mai felurite ilustrări, provenite dintr-o imaginare de un naiv inocent al înfăţişării pe care Mântuitorul ar fi putut-o avea şi tributare a unor şabloane venite cine ştie de unde. (…)
Reprezentările de pe troiţe prezintă fie un Iisus cu ochii închişi într-o atitudine adesea prea calmă pentru a o asocia morţii sau preambulului acesteia sau un Iisus cu ochii deschişi, uimit, resemnat sau semeţ în faţa morţii iminente sau, mai rar, chinuit, agonizând. Se simte în aceste reprezentări naivitatea neagresivă, calmă a unor reprezentări portretistice având la bază arhetipuri imagistice venite de cine ştie unde, din imemorabile timpuri sau din subconştientul celui ce le-a fixat pe suportul din tablă. Cei ce le realizează, în cazul în care ar fi întrebaţi despre sursa lor de inspiraţie, ar spune ceva de genul: „Nu ştim, aşa se ştie că este, că trebuie să fie…”.
Am străbătut drumurile pe care am întâlnit aceste troiţe. Ici, colo, dincolo, oriunde, peste tot… Nu am desprins raţiunea amplasării lor sau segmentele de drum pe care le separau. M-a surprins expresivitatea chipului, redat în atât de felurite moduri, chiar dacă reprezentările erau, cel mai adesea, rudimentare. Dar poate tocmai în asta constă semnificaţia lor şi valoarea lor estetic-figurativ-sentimentală». (Teodor Radu Pantea)
